Oglinda, oglinjoara

Acesta este un one-shot scris de  Procrastinator-starting2moro.
Avand in vedere ca nu mai am ce sa traduc, (cel putin pana Rainbowserpent va posta urmatorul capitol) am decis ca un one-shot e cea mai buna optiune.
Mi-a placut mult ideea, desi as fi preferat un final ceva mai happy...
Daca va place si voua, mai pot traduce astfel de one-shot-uri. Ziceti-mi doar ce pereche v-ar placea sa fie suubiectul lor. Va pup*
............................................................................

Ochii ei privira in stanga, in dreapta si ajunse la concluzia ca tacerea stranie din camera ce-ti dadea fiori pe sira spinarii era asemanatoare atmosferei unui film de groaza.

Din nefericire, parea ca biblioteca de la Hogwarts era locul perfect pentru o scena horror.

Lily Evans isi dadu ochii peste cap neacordand niciun fel de atentie senzatiei ingrijoratoare de gol in stomac. Rontanind capatul penei, continua sa se concentreze la cuvintele lungii carti pe care o avea de citit. Asta pana auzi un scartait puternic ce suna ca pasii unui om : aproape isi baga pana pe care o rodea intr-o nara, cand isi intoarse capul. Desigur, nu era nimeni acolo, asa ca isi lasa scaunul pe spate ca sa priveasca pe coridorul dintre rafturile bibliotecii.

Se ingrijora si mai tare cand isi dadu seama ca bibliotecara nu era la biroul ei de la intrare, ca de obicei; Lily crezu ca femeia putin intr-o ureche are treaba altundeva, aranjand cartile in ordine alfabetica dupa ce Sirius Black le deranjase doar ca sa o enerveze.

Cand fata intrase in biblioteca, aceasta era goala si voia sa creada ca si acum era la fel. Cu toate acestea, senzatia de gol din stomac pur si simplu nu disparea. Dandu-si parul pe dupa ureche-un obicei care-si facea aparitia doar cand era nelinistita-isi cobori privirea inapoi in paginile cartii. Un alt sunet se auzi, iar privirea-i tasni in sus. Se uita in jurul sau si, din cauza fricii, indoi putin coltul paginii (desi era impotriva acestui lucru-indoirea paginilor).

-Cine-i acolo? intreba ea.

Asa cum era de asteptat, cel care declansase zgomotele nu raspunse, dar Lily era sigura ca fusese cineva; acele sunete erau cu siguranta facute de om. Intrebandu-se daca ar trebui sa-si scoata bagheta, privirea ei cazu pe o carte ce plutea. Se incrunta si privi volumul-acesta iesi de pe raft si incepu sa se deschida si inchida singur.

Paginile incepura sa fosneasca repede inainte sa aterizeze zgomotos inapoi, fiind inlocuita de o alta. Se intampla din nou, cu o alta carte, dar in loc sa ajunga la locul ei, cazu pe podea, urmata de un singur cuvant:

-Prost!

Lily era confuza.

-Peeves? banui ea. In adancul ei stia, totusi ca strigoiul si-ar fi facut o aparitie mai spectaculoasa, poate mai galagioasa. Cel putin i-ar fi aruncat o carte in cap pana acum.

Se astepta ca acea carte sa zboare inapoi pe raft, dar fu surprinsa cand o vazu miscandu-se pe podea ca si cand i-ar fi fost administrate suturi consecutive.

Chiar cand Lily era pe cale sa-i ordoneze strainului sa se arate, o bucata de panza veni de nicaieri, acoperindu-i ochii. Incerca sa o dea jos, dar era bine legata.

-Ce se-ntampla? tipa ea.

-Scuze, Lily.

Cunoscu imediat acea voce, iar pe fata ei aparu o grimasa de dispret.

-Pp-Potter? se balbai ea. Potter, ce dracu’ faci?

Se ridica de pe scaun, orbecaind. Inca mai incerca sa-si dea jos bucata de material ce-i acoperea ochii.

-Ia dracia asta de pe mine! Potter! Potter, ce incerci sa…

O mana ii acoperi gura si simti cum este ridicata in aer si pusa peste ceva-umarul lui James, cel mai probabil. El o scoase din biblioteca ajutat de multiubita lui Pelerina Invizibila.

Dintr-un oarecare motiv, Lily nu credea ca fusese rapita ca sa-l ajute cu invatatul.

Dupa zece minute, Lily renuna sa mai tipe la James, enervata ca inca era carata pe umarul lui. Cu toate acestea, ii placea sa bata din picioare si ranjea de fiecare data cand genunchiul ei ajungea intre picioarele lui.

-Opreste-te, o avertiza el dupa a zecea lovitura.

-Cel putin spune-mi unde ma duci, ceru ea.

-Doar asteapta si vei vedea.

-Asteapta-asteapta si vei vedea? Potter, practic m-ai rapit! Lovi cu pumnii in spatele lui. Asta e rapire! Lasa-ma sa plec! Lily il apuca de cureaua de la pantaloni, trase furioasa, iar James chitai deranjat simtind acel sentiment incomod, mai ales ca fata se apucase sa-l traga de lenjerie.

-Ei, dracie! Lily, inceteaza!

Lily il ignora si trase din nou, ranjind malefic.

-Serios, opreste-te. Pot sa-ti tabacesc fundul in pozitia asta, asa ca mai bine ai lasa cureaua in pace.

Ea ii dadu drumul imediat, dar se intoarse, in mod imatur, la lovirea abdomenului sau.

-Unde ma duci, Potter? Ne-am pierdut? Ai mers pe aceeasi portiune de coridor de trei ori!

-Exact de atatea ori trebuie ca sa poti intra in Camera Necesitatilor.

Nu suna bine pentru Lily.

-Camera cum? Potter, lasa-ma-n pace chiar acum!

Auzi scartaitul unei usi ce se deschide-pentru ea insemna intrarea intr-o camera necunoscuta-Camera Necesitatilor, cum o numise James. Fu in sfarsit data jos de pe umarul baiatului si asezata in picioare. O pereche de maini ii atinse soldurile si o pozitiona mai bine iar Lily, ghicind cui ii apartin, palmui aerul amenintatoare; James chicoti drept raspuns. Cand simti materialul alunecand de pe ochii sai, pregati o prelegere furioasa-indreptata catre baiat, desigur. Spre surprinderea ei insa, el nu era de gasit.

-Potter? Lily se facu o pirueta si se asigura ca nu era nimeni in preajma. Era mai mult decat suparata pentru ca fusese rapita si nici macar nu-i putea vorbi rapitorului.

Inspecta camera mica, alungita. Peretii erau complet goi, lucru care o descuraja. Observand o usa din apropiere si crezand ca e un mod de a iesi, se apropie de clanta, dar ceva din partea opusa a incaperii ii atrase atentia. Holbandu-se intr-acolo, descoperi o oglinda.

“Nu te lasa distrasa, Lily” isi spuse ea intorcandu-se catre usa.

Chiar cand voia sa o deschida pentru a doua oara, inlemni, simtindu-si privirea atrasa de oglinda. Era ceva misterios in legatura cu ea si Lily era gata sa parieze ca nu era o oglinda obisnuita. Parea sa o cheme. Aruncand o ultima privire usii, isi lua mana de pe clanta, complet absorbita de ciudatul obiect. Merse pana acolo incet, cu pasi ce nu scoteau niciun sunet.

Odata ajunsa in fata oglinzii, ochii ei se oprira pe inscriptia de pe cadru: “erised stra ehru oyt ube cafru oyt on wohsi”*.

Se incrunta. Asta era pasareasca? O limba inventata sau o anagrama, poate? Ar fi petrecut mult dimp descifrand mesajul, dar privirea ii cazu pe reflexie.

I se taie rasuflarea in timp ce se dadu cu un pas in spate. Oftatul sau se transforma intr-un chitait si mai surprins cand spatele sau atinse pieptul unui anumit James Potter. Se infiora cand simti atingerea calda a mainilor lui pe umerii sai si barbia odihnindu-i-se in curbura gatului sau.

-Ce vezi?

Inima ei incepu sa bata mai repede si incerca sa se concentreze la reflexia din oglinda.

-Ce ar trebui sa vad? Simti zambetul lui James pe pielea ei.

-Arata cea mai puternica, cea mai disperata dorinta a inimii celui care sta in fata ei.

Aceasta descoperire nu fu de bun augur pentru Lily; inghiti din nou in sec fara sa indrazneasca sa-l priveasca in ochi.

-Tt-tu ce vezi? ii plasa intrebarea, incercand sa-i distraga atentia.

-Ne vad pe noi.

Lily se temuse de raspuns.

-Ne vad pe noi, continua el incet, casatoriti, cu copii, o casa mare…eu iubindu-te, tu, iubindu-ma…Privirea lor se contopi in sfarsit, iar Lily se intoarse sa il priveasca ca si cum l-ar fi vazut pentru prima data.

-Ce vezi? o intreba James din nou, cu un zambet cunoscator.

-Vad…se intoarse cu fata la oglinda sa mai priveasca odata. Vad…facu o pauza. Vocea si trupul ii tremurau . Ma vad…pe mine ca Ministru al Magiei raspunse putin cam prea repede.

Lily simti cum devine rigid, desi imediat scoase un chicotit. Fata nu-si dadea seama ce poate fi asa de amuzant.

-Nu asta vezi, zise James. Ea tocmai voia sa-i replice increzatoare un “ba da!”, dar toate gandurile coerente se imprastiara cand James incepu sa-i sarute gatul.

-P-Potter. Rosi, jenata ca respiratia ei devenea sacadata din cauza lui. Potter, ce faci? intreba, dar nu reusi sa-l opreasca. Ramase rigida, nesigura de ce ar trebui sa faca, dar ii scapa un geamat de placere cand buzele lui le intalnira pe ale ei. Sarutul se adanci iar cei doi se dadura in spate pana cand James o lipi pe Lily de oglinda.

-Spune-mi ca vezi aceeasi imagine ca si mine. Ochii lui James  scanteiara in timp ce-i mangaia obrazul cu degetul mare.

-Eu…Lily isi inchise ochii si ii sprijini frunea pe a lui. Ii deschise din nou si se uita implorator la el. Imi pare rau, nu vad ce vezi si tu.

-Lily…

James incerca sa o prinda de mana, dar pasii ei deja rasunau pe podea, in timp ce fata mergea catre usa.

-Lily, incerca el din nou. Lily, stiu ca minti.

Se uita inapoi la el cu un zambet trist. Privirea ei mai cazu odata pe reflexie inainte sa iasa din Camera Necesitatilor lasandu-l pe James sa ofteze si sa-si sprijine spatele de oglinda, vrand ca gustul buzelor lui Lily Evans sa-i ramana pentru totdeauna pe buze.

Odata ce fata parasi camera si intra in coridorul cu tabloul lui Barnabas cel Smintit, se sprijini de cel mai apropiat perete si se lasa sa alunece pana cand atinse podeaua, privind tavanul si abtinandu-se din plans.

Vazuse exact acelasi lucru ca si James in oglinda. Problema era ca vedea acea imagine zilnic: in ferestre, linguri, in ochii lui. Problema era ca avea o replica a Oglinzii lui Erised chiar pe pupila..

*I show not your face but your heart’s desire. (nu-ti arat fata, ci dorinta cea mai arzatoare)