Capitolul 5-Frica de singuratate

Partea 1

Restul zilei trecu repede. Epuizata de intamplarile zilei, ca si de noaptea precedenta, Lily observa cu greu ce se intampla la ora de Grija pentru Creaturile Magice pana cand profesorul Dulse a atentionat-o sa fie mai atenta la  Crupul de care trebuia sa aiba grija, pentru ca el incerca sa il manance pe al lui Jenny: acesta fusese numit cu afectiune Scruff deoarece ii amintea fetei de de Jack Russel Terrier-ul pe care il avea acasa, exceptie facand coada bifurcata.

Pranzul trecu intr-o doara si fara sa-si dea seama, Lily era in clasa de Potiuni, ultima ora a zilei si nu se putea opri din cascat.

-…daca este preparata corect, Potiunea Pacii poate avea un efect calmant, relaxant, zise profesorul Slughorn, iar Lily se forta sa stea cat mai dreapta mai ales ca el o privea. Ea era un elev model si, pana la urma, Potiuni era material ei preferata. Reputatia si notele ei nu puteau fi compromise de o noapte nedormita, problematicul subiect “Remus Lupin”si traznaile lui Peeves.

-Daca e preparata incorect, continua Slughorn, poate avea un effect prea relaxant…imi poate spune cineva? Domnisoara Evans?

-Ei bine, daca Potiunea Pacii este preparata gresit, cel care o bea intra intr-un somn adanc, aproape de coma. Lily isi forta pleoapele sa nu se inchida cand mentiona somnul, somnul dulce, doar cinci minute…nu! Trebuie sa raspund la intrebare. Isi suprima un alt cascat…si daca e preparata incorect, va, uh, exploda?

Profesorul Slughorn chicoti:

-Un raspuns la obiect si ce denota imaginatie, ca intotdeauna, domnisoara Evans. Cinci puncte pentru Cercetasi! Lily simti mandria incalzind-o. Acum, veti gasi instructiunile pentru prepararea Potiunii Pacii la pagina doua sute douazeci si doi a cartilor voastre. Aveti doua ore si vom testa potiunile voastre la finalul orei. Mult noroc tuturor!

Cu pleoapele grele, Lily rasfoi Almanahul Preparatorului de Potiuni, tinandu-si cu greutate ochii deschisi.

-Fetito draga, se auzi vocea lui Slughorn ca venind dintr-un tunel lung, ce s-a-ntamplat?

-Hm, mormai Lily ridicandu-si rapid capul din manual, imi cer scuze, domnule professor, zise privind la ceaunul lui Jenny din care se riidicau scantei verzi.  Am avut o noapte lunga.

-Pai, nu ne putem astepta ca elevii nostri sa nu fie incantati de prima zi a anului scolar si sa nu stea toata noaptea treji. Uite, bea asta. Scoase o sticluta din buzunar. Inauntru era un lichid turcoaz ce stralucea usor iar pe eticheta scria Potiunea de Trezire (consumati doua picaturi odata.).

Lily masura cu atentie doua picaturi de Potiune si le bau, puse capacul, si ii returna sticluta lui Slughorn.

Imediat, isi simti ochii recastigandu-si functionalitatea si o stare de bine se raspandi din varful degetelor sale.

Lily se infiora la ciudata senzatie.

-Simpatica potiune, nu-i asa? Zise Slughorn jovial. Efectul ii va trece in trei ore.

-Voi avea timp sa-mi fac si temele…multumesc, domnule, zise Lily zambind. Isi deschise cartea la pagina corecta si incapu sa zdrobeasca doua grame de piatra lunii intr-o pudra fina. 

-Orice pentru eleva mea preferata, zise profesorul clipind si apoi merse la potiunea lui Sirius care suiera si scotea un fum gros, avand o consistenta de ciment. 

 “In continuare, adaugati doi spini de porc spinos sub forma de pudra si amestecati usor.”

Urmand instructiunile cu grija, Lily zdrobi spinii si apoi lasa radacina Valeriana sa se toace singura in timp ce ea masura alte ingrediente.

Masura 5 grame de radacina Valeriana, o adauga amestecului si incepu sa decanteze sucul Yarnwoood, astfel incat sa separe bulgarasii adesea gasiti la fundul sticlei.

Folosindu-si bagheta pentru a amesteca potiunea, de doua ori in sensul acelor de ceasornic, de trei ori in sens invers si din nou de doua ori in sensul acelor, Lily reciti instructiunile pentru a-si verifica toate ingredientele.

Inainte ca ea sa-si dea seama, Slughorn striga:

-Mai aveti doar cinci minute! Acum e momentul perfect sa adaugati Siropul de Spanz amestecului vostru, lucru care ar trebui sa transforme culoarea potiunii in turcoaz, daca pana acum ati lucrat corect.

“La final”, citi Lily, “adaugati doua lingurite cu Sirop de Spanz la pudra din corn de unicorn si asteptati pana cand pudra e complet dizolvata, atunci cand va deveni verde.”

Luand sticluta cu Sirop, fata masura cu grija si apoi astepta ca pudra fina si stralucitoare sa se dizolve. In acest timp, se uita prin incapere, la ce faceau ceilalti. Roba lui Jenny luase foc din cauza scanteilor verzi si incerca sa stinga flacarile cu manualul; in colt, Sirius trebuise sa ia totul de la capat, deoarece potiunea lui devenise tare ca piatra; a lui James nu se facea portocalie, culoarea ce trebuia dobandita inaintea turcoazului (si Lily banuia ca radacina Valeriana nu fusese adaugata in cantitatea corecta), iar din partea de camera a Viperinilor venea un teribil miros de sulf.

Uitandu-se inapoi la pudra ei, o vazu luand culoarea verde intunecat. Avand grija sa nu verse niciun pic, o adauga in ceaun, iar lichidul din interior se facu de un albastru luminos. Lily dadu focul mai incet.

Cu un satisfacator sunet acidulat, Potiunea incepu sa faca bule scotand fuioare de abur translucid, roz, si dobandi o nuanta frumoasa de turcoaz.

Lily putu sa miroasa lavanda, lemneul de santal si tamaia, miros care, conform manualului lor era mirosul succesului…sau al Potiunii de Pace.

Oprind focul si punand capacul ca Potiunea sa ramana calda, ea privi prin clasa. Cele mai multe amestecuri pareau fara speranta: al lui Jenny devenise neagra si inca scotea scantei. Al lui Mary se evaporase complet; cel al lui Peter Pettigrew era gri si mirosea a oua clocite. A lui Remus era turcoaz, dar cu o nuanta mai deschisa decat a ei-probabil pusese putin mai multa piatra lunii. A doua Potiune a lui Sirius nu era mai putin dezastruasa decat prima-se ingrosase si era de un galben fluorescent, iar a lui James era inca portocalie.

-Incearca sa mai adaugi un gram de radacina Valeriana, il instrui Lily si apoi se uita si la alte ceaune.

Se auzi un sunet acidulate, la fel ca acela facut de Potiunea ei si vazu aburul rozaliu iesind din ceaunul lui James si zambi inauntrul sau: un alt amestec ce iesise perfect datorita ei.

-Bine, toata lumea, indepartati-va de ceaune, zise Slughorn, voi veni sa le verific.

Lily ramase mandra langa ceaun in timp ce profesorul il examina.

-Nuanta perfecta de turcoaz, bule mici, ba chiar ti-a reusit si aburul rozaliu, o complimenta el, si acea aroma de lavanda, lemn de santal si tamaie…ei, draga mea, te-ai intrecut din nou pe tine insati.

Lily zambi, iar Slughorn se muta la o alta masa.

Se parea ca singura persoana careia ii iesise mai bine decat lui Lily era Severus, lucru care o enerva; aburul Potiunii sale era de un rosu aprins, descris de Slughorn ca “reusit numai de avansati”. Cum stia sa faca asa ceva? Lily se pomeni intrebandu-se geloasa daca baiatul chiar avea timp sa invete in plus, cand el isi petrecea timpul cu amicii sai Devoratori ai Mortii? Era ca un zmeu pe care ei il controlau cum voiau.

Dupa ce toate Potiunile Disparura (Lily pastrase un flacon mic din a ei, doar preventiv), instrumentele spalate si impachetate, Lily se lasa pe spate jucandu-se cu fermoarul gentii ei in timp ce elevii ramasi trecura pe langa ea.

-A, Lily, draga mea, cu ce te pot ajuta?

-Ma-ntrebam, domnule professor, cum de a stiut Severus despre aburul rosu-sigur prietenii lui nu-i dau timp sa invete nimic.

-Ah, chiar ma gandeam ca nu-ti va placea sa fii intrecuta…vezi tu, domnul Plesneala a venit si si-a exprimat interesul pentru Potiuni, asa ca i-am oferit notite mai vechi de-ale mele pentru a-l ajuta.

-Le-as putea imprumuta si eu, domnule profesor? Cand vi le returneaza, desigur, zise Lily determinata sa nu fie intrecuta de Severus Plesneala.

-Desigur! Zise Slughorn, desigur, draga mea, dar singura problema este ca domnul Plesneala mi-a cerut permisiunea  sa le pastreze pe termen mai lung, si nu cred ca ar fi dispus sa le returneze mai devreme…

-A, da? Vom vedea, raspunse Lily.

-Sunt sigur ca vei vedea, zise Slughorn batand-o usor pe spate, sunt sigur ca o vei face, dar daca bietul domn Plesneala va face fata ideii tale de “a vedea”, e un lucru complet diferit.

Lily zambi reamintindu-si de Slughorn si cum acesta o gasise blestemandu-l pe Sirius pentru ca-si batuse joc de Severus si pentru ca o numise scumpa Lily. Acela fusese incidentul care (inafara ca-l bagase pe Sirius in spital cu prea multe brate), ii asigurase un loc in Clubul lui Sluggie.

-Ar trebui sa facem o Adunare in curand, zise profesorul ca si cum i-ar fi citit gandurile, asteapta-mi invitatia. Dar momentan, draga mea, scuza-ma: va fi o placinta minunata la cina ce necesita toata atentia mea.

Zambind, Lily isi stranse lucrurile si iesi din temnitele unde se tineau orele de Potiuni, urcand scarile cate doua odata; intra in Marea Sala, in timp ce toata lumea se aseza.

-Hei, Lily, striga Mirabelle plecand de la masa Viperinilor si apropiindu-se de prietena ei.

-Ce s-a-ntamplat?

-Pai, nimic, doar ca…se apropie mai tare de Lily-Adam Gerdal de la Astropufi m-a invitat in oras chiar cand veneam de la Potiuni.

-A, raspunse Lily surpinsa. Ma asteptam sa-mi spui ceva grav, ca un cunoscut atacat de Stii Tu Cine….

-Nu, dar ce crezi? Ar trebui sa spun da?

-Care e Adam Gerdal?

-Acolo, la masa Astropufilor, sta langa fata aceea cu panglici ciudate in par.

-Unde?

-Putin mai incolo, ii directiona Mirabelle privirea.

-Baiatul cu par saten si cret?

-Dap!

-Vrei sa spui…acel Adam, cu care ne certam pentru ca era indragostit de Jenny?

-Da, el e….

-Mirabelle, nu sunt sigura dace e cel mai sensibil baiat din cati poti gasi…

......................................................................

Partea a 2-a

-Hm? Zise Mirabelle holbandu-se visatoare la ceafa lui Adam.

-Iti amintesti cum obisnuia s-o urmareasca pe Jenny peste tot ca o umbra? N-o lasa deloc in pace.

-E putin obsesiv. As zice sa nu iesi cu el.

-Multumesc, Lily, zise Mirabelle vesela. Ii voi spune maine.

-Cu placere. Doar da-i papucii intr-un mod dragut.

-Ce? Intreba Mirabelle distrasa, deci unde crezi ca ar trebui sa mergem mai intai cand ajungem in Hogsmeade? Am auzit de o ceainarie noua, a lui Madam Puddifoot…

-Tu ai auzi vreun cuvant din ce-am zis?

Mirabelle, holbandu-se la Adam, scoase un “hmm?” vag, iar Lily observa ca era o cauza pierduta.

-Ne vedem maine, zise ea resemnata si se duse catre Jenny si Mary, care erau adancite in conversatie.

Mary, observa Lily imediat ce se aseza la masa Cercetasilor, ignora farfuria din fata ei si vorbea animata cu Sirius, care o privea ca un lup infometat. “Tipic lui Black”, gandi Lily acra si se intoarse sa o intrebe pe Jenny despre Adam Gerdal, doar pentru a o gasi vorbind cu Danny Crew, prietenul ei e la Ochi de Soim cu care iesea de vreo doi ani.

Cu doua prietene de o parte si de alta a ei, fiecare blocate in lumi diferite, Lily se servi morocanoasa cu niste placinta, cand aparu Remus.

-Hei, Lily.

Lily icni luata prin surprindere si isi scapa placinta in poala. Folosind niste injuraturi spectaculoase ea isi dori sa nu fi folosit o pata pe roba ei drept scuza dimineata; lucrurile despre care mintea aveau o tendinta enervanta de a se intampla in realitate.

-O scuze, spuse Remus, scotandu-si bagheta. Curatenius!

Partea din fata a robei lui Lily se umblu de bule de sapun care disparura la fel de repede precum aparusera, lasand-o uscata si curata.

-Multumesc, Remus, zise fata recunoscatoare.

-Ma pot aseza? intreba el politicos.

-Sigur, raspunse Lily. Da-te mai incolo, Mary. Remus se aseza intre ele. Astea doua sunt ocupate sa le vorbeasca iubitilor, asa ca orice companie este bine venita. Chiar ma plictiseam.

-Pai, Remus isi aduna gandurile, ce voiai sa zici azi-dimineata? Despre James?

-A…uite, Remus, nu conteaza. Ma intrebam doar de ce James se comporta asa de civilizat in ultima vreme, minti ea determinata sa nu-i spuna despre tatal lui James. Daca acesta nu-i spusese inca, insemna ca nu voia ca Remus sa stie.

-Imi pare rau, am reactionat aiurea, Lily..sunt foarte obosit.

-Din cauza lunii pline de saptamana trecuta? Intreba ea compatimitor.

-Eu-ce-luna-ce legatura are asta cu mine?

-Remus, zise Lily incet, stiu ca esti varcolac.

-Dar n-am zis niciodata….cum ai…?

-Oh, haide, nu sunt proasta. Mi-am dat seama de asta anul trecut. Asta se-ntampla daca faci cercetari la Astronomie si Aparare impotriva Magiei Negre in plus.

-Oh…fata lui trada ingrijorarea…dar n-ai…?

-N-am spus si nu voi spune nimic, Remus. Esi prietenul meu.  Nu te voi trada.

Ofta.

-Asta e o mare usurare. Iti multumesc; nu stii cat de mult inseamna pentru mine. Voi spune ca ti-am vorbit urat daca ne intreaba cineva de ce nu mai vorbim…

-Ce?

-Pai sunt un monstru periculos. Nu vrei un astfel de prieten, nimeni n-o face. Strengarii sunt o exceptie….tu nu trebuie sa-mi pastrezi secretul si sa-mi fii prietena.

-Sa nu te mai gandesti niciodata la asta, Remus Lupin, zise Lily fioroasa. Ti-as ramane aproape chiar daca ar sti toata scoala. Esti o persoana minunata. Sa nu lasi pe nimeni sa spuna altceva.

-Dar…

-Si daca o va face cineva, sa-l trimiti  la mine.

Remus o privi si-i vazu gratitudinea din ochi.

-Multumesc, Lily. Pentru tot.

Ea ii dadu o imbratisare rapida.

-Sa nu te mai ingrijorezi cu privire la James, ok?

-Cine vorbeste despre mine? veni o voce. Hei, da-te mai incolo, ii zise James lui Jenny si se aseza intre ea si Lily. Ce spuneati…?

-In afara de faptul ca esti enervant, ca e inspaimantator de ciudat felul in care apari de nicaieri si ca asculti conversatiile oamenilor, nu vorbeam despre tine, zise Lily calma continuand sa manance placinta.

-A, bine, replica James, imi pare bine ca nu spuneati ceva dragut.

-Niciodata, pufni Remus.

-Gura, Lunaticule, zise James aproape vessel, servindu-se cu cartofi.

-A, deci de-aia ii spuneti Lu-incepu Lily tare.

-ORICUM, despre ce credeti c-o sa invatam la Aparare impotriva Magiei negre astazi? intreba Remus acoperind-o.

-Ce voiai sa spui, Evans? se interesa James.

-Shh, facu Remus nelinistit.

Lily se apropie de James si zise incet:

-Stiu ca Remus e varcolac din anul sase, dar abia acum si-a dat seama, asa ca e putin nervos.

-Dar-eu-niciodata n-am…

-Of, ce e cu voi, baietii, pe bune? Credeti ca am ochii inchisi? Si nu, inainte sa intrebi, n-am spus nimanui. Uite mai bine du-l pe Lunatic in pat cu un sendvis sau ceva, arata de parca hiperventileaza.

-Dar cum ai-?

-I-am spus deja lui, replica Lily scurt, impingandu-l pe James; intreaba-l cand ajungeti sus si lasa-ma sa mananc cat prietenele mele flirteaza cu iubitii lor.

Se dadu inapoi cand ii auzi autoritatea din voce, lua o farfurie cu mancare si striga:

-Hei, Amprenta, Sobo, am nevoie de voi. Acum.

-Sunt putin ocupat acum, zise Sirius continuandu-si conversatia cu Mary.

-Of, bine, atunci stati aici. Wingardium Leviosa! Farfuria cu mancare incepu sa leviteze deasupra lor. Haide, Moony; James il lua si lasa farfuria sa pluteasca in urma lor-asa parasira Marea Sala.

Lily isi termina placinta in liniste, auzind doar franturi ale conversatiilor din jurul sau.

-Sigur, putem merge in Hogsmeade…la Trei Maturi, in doua saptamani…?

-Nu.  toti din familia mea sunt ciudati cu sange pur. Au fost ingroziti cand au aflat ca am intrat la Cercetasi…

-Dar esti sigur ca vei avea destul timp? Aparent, McGonagall le da un morman de teme celor de la Ochi de Soim…

-…asa ca daca s-ar intampla sa-ti pice cu tronc o Cercetasa cu sange semi-pur ar muri din cauza socului?

-Va fi ok. Voi scrie noaptea, daca asta trebuie sa fac ca sa te vad…

-Sa fiu sincer mi-ar placea sa se-ntample asta. Ar fi dragut sa merg la Hogsmeade cu o Cercetasa cu sange semi-pur…caumva familia mea ar prinde de veste…dar ce-ar putea sa-mi faca? Stau cu familia lui James acum.

Plictisita sa mai asculte, Lily aluneca in liniste afara din Marea Sala, in umbrele de pe coridoarele lungi, de piatra. Deci, toata lumea inafara de ea mergea la Hogsmeade in doua saptamani impreuna cu cineva, nu-i asa? Sau poate ea nu va merge: nu era nimeni cu care ar putea iesi…

Se auzi un “pac!” cand Lily se ciocni cu cineva.

-Au…isi freca ea fruntea. Privi in sus si intalni privirea celui de care se lovise.

-James?

-Au…zise el in timp ce-si aseza ochelarii. Tu si cu mine n-avem prea mult noroc in coliziunile-astea, nu-i asa?

-Evident ca nu, raspunse, inca masandu-si capul; ii lua usor ochelarii. Occulus Repairo! Atinse ochelarii cu bagheta si acestia revenira la forma normala.

-Mersi, mormai James in timp ce si-i punea inapoi pe nas. Occulus Repairo? E putin fantezist, nu-i asa? Nu e Repairo pentru sticla?

-Ei bine, Occulus Repairo e o vraja mai…la subiect. Sticla ochelarilor e diferita de cea a ferestrelor, asa ca trebuie reparata in alt mod. Alfel, nu ar mai avea posibilitatea de a-ti imbunatati vederea. E ca si la incuiati. Au reparatori de ochelari si reparatori de geamuri.

-Aham, zise James.

Urma o pauza extrem de incomoda ce parea sa dureze pentru eternitate si Lily se simti jenata.

In cele din urma, James rupse tacerea.

-Eu ar trebui…

-Da, si eu.

-Deci, o sa-scuze ca m-am ciocnit de tine.

-Nu-i nimic, si mie-mi pare rau. Doar…vezi ca amicii nostri Cercetasi nu sunt prea…sociabili.

-De ce nu?

-Pai, fiecare are pe cineva cu care planuieste sa merga in Hogsmeade…

-A, imi amintesc ca Amprenta spunea ca spera s-o invite pe Mary anul asta…evident, nu e foarte rabdator.

-Cam asa ceva.

Urma o alta pauza, iar Lily se intoarse sa plece, cand James o striga.

-Tu cu cine mergi, Lily?

Ametita si surprinsa, pentru ca de obicei ii spunea Evans, Lily se intoarse:

-Ce?

-In Hogsmeade…Cu cine te duci?

-Of, nu fi zanatic! De ce as-Nu merg cu nimeni!

-A, raspunse James. Pacat.

-Da. Noapte buna.

-Noapte buna.

Mergand repede catre Camera de zi a Cercetasilor, Lily se intreba pentru prima data cum ar fi fost daca James ar fi invitat-o in oras si ea ar fi acceptat.

Ingrijorata cu privire la propriile ganduri si simtind efectele Potiunii de Trezire slabind, se pomeni in fata tabloului Doamnei grase.

-Parola?

-Prune dirijabile, zise Lily amintindu-si-o de le intalnirea cu Prefectii.

-Corect, spuse Doamna grasa si deschise portretul.

Se aseza si oprindu-si un cascat, Lily isi scrise tema la Istoria magiei, eseul pentru ora profesorului Slughorn, apoi isi impacheta lucrurile si se duse la culcare, de doua ori mai obosita decat inainte sa ia Potiunea de Trezire.

Capul ei incepu sa se invarta cand se aseza in pat determinata sa adoarma inainte savina colegele ei galagioase care vor vorbi cu siguranta despre intalnirile lor din Hogsmeade.

Remus va fi in regula? Arata asa de ingrijorat si palid…Ce-ar trebui sa faca atunci cand toate fetele vor fi in Hogsmeade cu iubitii? Ar trebui sa stea cu Jeannie…nu, ea va iesi probabil cu Sean O’Connor, baiatul cu care se vedea de anul trecut…Asa ca Lily va fi cea singuratica…poate ca ar trebui sa-si gaseasca un amic, sau sa stea cu unul din cupluri…

“Nu”, se gandi ea rostogolindu-se pe cealalta parte. “Ma voi infrunta atunci cu situatia”.

.............................................................
Heyyy! Am ajuns la zi cu capitolele:X Cred ca acesta este de departe preferatul meu, Lily incepe sa se gandeasca la James. E super de bine, nu? Urmatoarea postare va fi...nu stiu exact cand, atunci cand va posta Rainbowserpent urmatorul capitol. Pana atunci, enjoy!

P.S: Am si eu ceva cu aspectul blogului. Parca in sfarsit se potriveste, nu? Cu bufnita...Oricum, sa-mi dati de stire daca se incarca sau nu bine, daca se vad bine postarile...sa-l mai aranjez putin. See you soon!