Ziua de luni trecu fara evenimente notabile, cu exceptia faptului ca Sirius facuse o duzina de avioane de hartie sa zboare prin clasa in timpul orei de istorie a magiei, lovindu-se de capetele elevilor si transformandu-se in cele din urma intr-un adevarat razboi aeronautic; toata harmalaia nu fusese observata de profesorul Binns, care continuase pe obisnuitul sau ton monoton sa le vorbeasca despre A Saptesprezecea Campanie pentru Drepturile Centaurilor in care mai multe herghelii de centauri si-au unit fortele si au asediat Ministerul Magiei, folosind cateva zeci de centauri pentru a pazi Reataua Zvrr, in timp ce restul au inconjurat cladirea.
Pranzul se terminase cu lacrimi din cauza bataii cu mancare intreprinse de Mary si Sirius-au acoperit pe toata lumea inafara de ei doi cu un strat gros de sparanghel, salata verde, rosii, branza si maioneza. Noroc ca nu gasisera supa si tocana.(Ii lua lui Lily zece minute sa curete maioneza din parul lui James-“adica…el sta langa mine si mi-a curatat cerneala din par ieri; nu e ca si cum l-as placea”, isi zise ea ferm).
Mary si Sirius fura vazuti apoi tinandu-se de mana, lucru care facu trei sferturi din fete sa devina isterice deoarece au ratat o intalnire cu Sirius Black-din nou.
Oamenii inca se mai curatau de resturile de salata, rosii si omleta cand ajunsera in fata clasei de Potiuni, iar Lily auzi cateva fete murmurand despre cum pot scapa de Mary sau razand la glumele lui Sirius.
-Ma-ntreb unde e Sluggie, zise James uitandu-se la ceas.
-Ma-ntreb ce potiune vom prepara! zise si Lily, vadit emotionata.
James il privi semnificativ pe Severus, care clatina din cap aproape imperceptibil. Lily pretinse ca se uita in alta parte-nu voia sa dea de inteles ca auzise ce vorbisera baietii saptamana trecuta.
-Scuzati-mi intarzierea, imi pare rau, pufai Slughorn.
Avea in maini cativa corni stralucitori de unicorn.
-Um…domnule, ce sunt astia? intreba Rachael Dail, de la Viperini.
-Corni de unicorn, domnisoara Dail. Abia au cazut de la manji-trabuie sa le creasca altii, e semnul maturizarii.Vedeti cum se indoaie la capat? Da, chiar acolo. E ca si la oameni, cand isi pierd dintii de lapte.
Cand intrara in clasa, toti radeau si glumeau, ca de obicei
Lily, din spatele sirului, auzi cateva suspine, sunete de la oameni care se ciocneau si un strigat de groaza venit din partea tuturor.
-Ce? Ce se-ntampla? intreba Lily ridicandu-se pa varfuri sa vada mai bine.
Imediat ce intrara in clasa, colegii lor incepura sa tuseasca si a bolboroseasca. Toata camera era plina de ceata neagra si groasa, lucru care facea imposibil sa vezi la 5 centimetri departare.
-Au, ala era piciorul meu!
-Nu-nu sta aci.
-Stai, e o banca in fata!
-Dracie! Ce e cu ceata asta?
Lily se retrase intr-un colt si ii simtea pe ceilalti orbecaind pe langa ea.
-Vreau ca lectia de astazi sa fie distractiva si sper ca o veti gasi…iluminatoare.
-Oh, domnule, zise ea ridicand mana din obisnuinta, chiar daca nimeni nu o putea vedea. Vom face o Potiune Iridiscenta, nu-i asa?
Slughorn chicoti.
-Intr-adevar, asa vom face, domnisoara Evans. Este o potiune folositoare care se prepara cel mai bine intr-un spatiu intunecat, care in contact cu cornul de unicorn si venin de tantar creeaza un lichid stralucitor. Lily se incrunta cand auzi sunetul facut de o pana pe pergament.
Am pus cate un borcan cu licurici pe fiecare banca pentru ca voi sa vedeti ce faceti, continua Slughorn, dar vor straluci doar pentru o perioada, asa ca voi astepta sa va asezati si abia apoi ii voi aprinde.
-Mai avem timp pentru cateva saruturi pana se aprind licuricii, il auzi Lily pe Sirius. Mary chicotea.
-Si apropos, domnule Black, zise Slughorn, iar toata lumea se ciocni reciproc intr-o incercare disperata de a ajunge la bancile lor, am pus un camp magnetic intre dumneata si domnisoara MacDonald…am auzit ca e noua ta victima. Deci, daca vreti sa incercati sa va apropiati unul de celalalt, crede-ma, nu va fi posibil; Black-am auzit ca esti mai degraba…hazardat in locurile intunecate.
Sirius murmura:
-Batran nebun! atunci va trebui sa sarut pe altcineva; glumeam!!!, zise el repede cand vazu ca din bagheta lui Mary tasneau scantei rosii.
-Fara lumini, va rog! urla Slughorn. Veti supara licuricii.
Te mai dai la alte fete, Sirius Black si te voi distruge, zise Lily cu un aer periculos si bagheta ridicata. Te-ai prins? N-o vei supara pe Mary MacDonald sau iti voi face viata un iad.
Acestea fiind zise, fata se indrepta catre o masa (sau ceea ce credea ca era o masa) si se ciocni de un dulap, se impiedica de ceva si auzi un zgomot de sticla sparta
Niste brate puternice o pusera pe picioare, iar stomacul sau facu o tumba-simtise mirosul familiar de matura lustruita, un fel de balsam cu aroma de menta si cimbru, precum si mirosul de cerneala de buna calitate.
-James? sopti ea incet.
-Nu fi asa surprinsa, veni vocea lui in care Lily putu aproape sa auda un mic zambet. Se pare ca avem un palmares de ciocniri, noi doi.
Lily scoase un raset nervos si reusi sa cada din nou; fu fericita ca, desi James o prinsese iar, era intuneric si nu putea sa-i vada fata-identica unei sfecle rosii.
-Lumos! veni vocea profesorului Slughorn si camera se umplu de o lumina rosiatica.
Vazandu-le pe Mary, Jenny si Mirabelle la o masa, Lily isi croi drum printre banci, ocoli cateva pungi cu urzici uscate si incerca sa scape de senzatia cum ca, cineva o privea.
Dupa ce Slughorn le explica modul in care se foloseau cornii de unicorn, veninul de tantar si sucul de seminte acide, Lily auzi din nou zgomotul unei pene si privi in jur.
Intr-un colt, la lumina licuricilor de pe banca lui, pana lui Severus se misca foarte repede, luand notite…chiar pe manualul lui de Potiuni!
Lily era socata. Ce risipa! Ea stia foarte bine ca baiatul cu greu isi putea permite aceste carti…ar fi putut s-o fure pe-a altcuiva? Cum indraznea?
In timp ce potiunile fierbeau la foc mic, Lily incerca sa-si adune gandurile. Era atat de distrasa incat nu bserva cand profesorul Slughorn ii lauda potiunea sau cand Sirius dadu foc pantalonilor lui Timothy Blakely.
De ce scria Severus in manual? “Nu, nu-NU! Nu ami avem o relatie in care sa ne tutuim. M-a numit sange-mal”, isi reaminti ea.
Chiar daca se intamplase cu doi ani in urma, cand erau in anul cinci, inca o mai durea, dupa tot acest timp. Smiorcaitus ii inselase increderea cand a vrut sa-l protejeze de James care-l umilea in public, cand James era doar Potter.
Lily ramase mai in spate, lasandu-i pe ceilalti sa iasa si observa cat de diferit arata acum, ca profesorul Slughorn scapase de ceata.
-Hei, Sev-aaa, Snape, pot vorbi cu tine pentru un minut?
-Eu…da, ii raspunse el pe o voce mica, aratand ametit.
James, care tocmai pleca, se opri, ochii tasnindu-i de la Severus la Lily si inapoi.
-Daca voi credeti ca o sa va las pe amandoi-
-Ne vedem in Marea Sala, James, zise Lily pe un ton fortat.
-Bine, Lily, spuse, dar tu, Snape, daca te vei gandi numai la ceva nepoliticos-
-Da, James, ii vei zbura capul de pe umeri; pot sa am grija de mine, doar pleaca!
Bine, zise el deprimat si pleca impreuna cu restul colegilor sai.
-De cand te tutuiesti cu acel idiot? o ironiza Severus, imbujorat.
-De cand s-a maturizat si a devenit Sef de Promotie, replica Lily rece.
-Vechile obiceiuri mor greu.
-Si tu stii cel mai bine asta, deoarece tu si prietenii tai Devoratori ai Mortii inca va petreceti timpul practicand magie periculoasa si probabil ilegala.
Urma o tacere inconfortabila.
-Despre ce voiai sa vorbim, Evans? Severus parea furios.
-De ce scriai in manualul de Potiuni? E o risipa si nu vei putea vedea instructiunile-iar eu stiu cat ai muncit la oficiul postal Incuiat ca sa ti-l poti permite.
-Nu e treaba ta. Cine zice ca familia mea nu e fericita si bogata, ca a celorlalti?
-O, te rog, il batjocori Lily. E roba pe care o porti inca din anul patru-mama ta o tot peticeste si ii adauga mereu centimetri buni de material la tiv-se vede cu ochiul liber. Si…vorbind de fericire, parintii tai niciodata nu au fost pe aceeasi lungime de unda, dar acum…abia pot invata cu fereastra deschisa cand ma duc acasa fara sa-i aud certandu-se.
Lily ii vazu degetele tremurand, iar mana lui intra in ghozdan, scoase ceva de acolo si il tranti pe masa.
-Ce-oh, murmura fata cand vazu copia uzata din Prepararea Potiunilor avansate.
Rasfoind-o pagina cu pagina, vazu toate marginile albe acoperite cu scrisul lui Severus.
-Am notat niste vraji pe care eu le-am inventat…si unele pe care le-am invent impreuna in al patrulea si al cincilea an, sunt pe ultimele pagini, vezi?
Lily se holba la partea de sus a paginii: Vraja Muffliato pentru conversatii private si-si vazu propriul scris elegant (se va auzi un usor bazait inurechi-astfel se poate evita ca nevinovatii sa stie treburi secrete). Uitandu-se mai bine, obserrva ca portiunea fusese lipita din carnetelul lui Severus, in care scrisese ea acum atat de multi ani…mai erau doua: Blestemul Legarii Limbii urmand scrisul lui Lily (lipeste limba de cerul gurii ca victima sa nu poata vorbi) si Blestemul cresterii unghiilor de la picioare (unghiile for creste foarte repede si dureros. Nota: Sev a inventat-o pe aceasta).
Ar fi putut fi asa. S-ar fi intors la prietenia cu Severus. Puteau crea vraji si insulta pe Potter…dar James nu era asa de rau…la urma urmei, ea chiar se intreba daca-l putea place..nu, imposibil; poate…nu, o sa-si dea seama mai tarziu.
Dar problema era ca Snape o numise sange-mal. Nu putea trece peste asta. Duruse. Rau. Chiar daca prietenii o avertizasera in privinta lui. Chiar daca stiuse ca el si Devoratorii Mortii in devenire blestemau copii cu parinti incuiati si foloseau Magie Intunecata.
O umpluse cu amaraciune si era ca si cum ii rasucea un cutit in rana cand o intreba:
-Nu-ti amintesti, Lily? Urma sa scriem o carte cu vrajile noastre numita “Vraji Vrajite de Sev si Lily”. Eram cei mai buni prieteni…
-Da, imi amintesc, suspina ea, si imi amintesc ca nu ti-ai putut opri prietenii Devoratori ai Mortii sa-mi atace alti prietenii, chiar daca te-am implorat, iar acum inca iti mai petreci timpul cu ei si batjocoresti Cercetasii in fata mea, chiar daca fac parte din ei si sunt mandra de asta, m-ai numit o…o…N-o putea spune.
-Lily, imi pare rau.
-Da, tot continui sa spui asta dar nu te opresti din a numi alti copii cu parinti incuiati asa. Nu te opresti din a urmari acei Devoratori ca un catel pierdut.
-Pe cine numesti tu caine? Cel putin eu nu umblu pe-aici facand probeleme oamenilor pentru ca mazgalesc manualele. Ce-ti pasa tie, oricum? De ce trebuie sa-mi spui ce sa fac? Doar pentru ca esti Sefa de Promotie, alaturi de Potter, papa-laptele?
-Nu e papa-lapte! s-a maturizat, e inteligent!
-Nu-i adevarat! Severus incepea sa sune isteric: asta iti spui tu! Doar te indragostesti de el incetul cu incetul ca orice fata din scoala asta idioata! Potter, vedeta de Vajthat cu parul lui ciufulit si capul sau mare. Nu e de incredere, Lily-
-Sa NU vorbesti de James asa! e o persoana buna-intotdeuna a fost, doar ca era o calitate ingropata adanc-iar acum incearca, in sfarsit, iar tu il judeci ca un mosneag acru si cu prejudecati care n-a cunoscut o viata buna. Spune-mi, Severus Snape, te-a atacat el vreodata semestrul asta? Ti-a spus ceva nepoliticos? Pentru ca tu i-ai spus lucruri nepoliticoase de cand a inceput scoala si el n-a ripostat nici macar odata.
-Nu, n-a facut-o. Inca. Asta nu inseamna ca n-o va face. Este un nemernic, Lily-
-Nu-mi mai spune asa si mai cresti un pic, Smiorcaitus! Treci peste asta-James s-a schimbat, bine?
-Si cand e nunta voastra?
-Nu vorbesc cu tine despre asa ceva, Snape! urla Lily enervata de-a binelea. Daca vreau sa ies in oras cu James Potter o voi face, bine? Dar nici macar nu mi-a cerut asta, pentru ca s-a maturizat!
Isi stranse lucrurile si se indrepta ca o furtuna spre usa
-Era o vreme in care nici n-ai fi putut visa sa spui asa ceva, se auzi incet vocea lui Sirius.
-Sa spun ce? raspunse fata cu amaraciune iesind din camera. Cand inchisese usa
Furioasa, Lily marsalui de-a lungul intregului corridor catre Marea Sala.
-Hei, Lily, veni vocea lui James, asteptam…esti in regula? o intreba cand vazu ca-si stergea ochii si-si tragea nasul.
-Da, eu…nimic, sunt bine.
-OK, ce blestem ar trebui sa folosesc pe Snape?
Daca James i-ar fi spus asta anul trecut, ar fi urlat la el si i-ar fi spus sa-l lase pe Severus in pace, dar tonul glumet era evident si stia ca baiatul nu ar…oricum, simtea ca l-ar fi putut blestema pe Snape chiar ea insasi.
Zambi si zise:
-Orice, daca-l face sa taca.
-Wow, trebuie sa te fi suparat rau, Lily floricico, zise el luand-o in brate.
Lily zambi si il imbratisa si ea.
-Sunt sigura ca ai fi in extaz daca ai sti pentru ce ne-am certat, murmura fata mai mult pentru ea.
....................................................
Da, am tradus tot capitolul de data aceasta! Sper sa va placa:) Eu il iubesc; mai ales imbratisarea. Comentati, comentati:*
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu