Oglinda, oglinjoara

Acesta este un one-shot scris de  Procrastinator-starting2moro.
Avand in vedere ca nu mai am ce sa traduc, (cel putin pana Rainbowserpent va posta urmatorul capitol) am decis ca un one-shot e cea mai buna optiune.
Mi-a placut mult ideea, desi as fi preferat un final ceva mai happy...
Daca va place si voua, mai pot traduce astfel de one-shot-uri. Ziceti-mi doar ce pereche v-ar placea sa fie suubiectul lor. Va pup*
............................................................................

Ochii ei privira in stanga, in dreapta si ajunse la concluzia ca tacerea stranie din camera ce-ti dadea fiori pe sira spinarii era asemanatoare atmosferei unui film de groaza.

Din nefericire, parea ca biblioteca de la Hogwarts era locul perfect pentru o scena horror.

Lily Evans isi dadu ochii peste cap neacordand niciun fel de atentie senzatiei ingrijoratoare de gol in stomac. Rontanind capatul penei, continua sa se concentreze la cuvintele lungii carti pe care o avea de citit. Asta pana auzi un scartait puternic ce suna ca pasii unui om : aproape isi baga pana pe care o rodea intr-o nara, cand isi intoarse capul. Desigur, nu era nimeni acolo, asa ca isi lasa scaunul pe spate ca sa priveasca pe coridorul dintre rafturile bibliotecii.

Se ingrijora si mai tare cand isi dadu seama ca bibliotecara nu era la biroul ei de la intrare, ca de obicei; Lily crezu ca femeia putin intr-o ureche are treaba altundeva, aranjand cartile in ordine alfabetica dupa ce Sirius Black le deranjase doar ca sa o enerveze.

Cand fata intrase in biblioteca, aceasta era goala si voia sa creada ca si acum era la fel. Cu toate acestea, senzatia de gol din stomac pur si simplu nu disparea. Dandu-si parul pe dupa ureche-un obicei care-si facea aparitia doar cand era nelinistita-isi cobori privirea inapoi in paginile cartii. Un alt sunet se auzi, iar privirea-i tasni in sus. Se uita in jurul sau si, din cauza fricii, indoi putin coltul paginii (desi era impotriva acestui lucru-indoirea paginilor).

-Cine-i acolo? intreba ea.

Asa cum era de asteptat, cel care declansase zgomotele nu raspunse, dar Lily era sigura ca fusese cineva; acele sunete erau cu siguranta facute de om. Intrebandu-se daca ar trebui sa-si scoata bagheta, privirea ei cazu pe o carte ce plutea. Se incrunta si privi volumul-acesta iesi de pe raft si incepu sa se deschida si inchida singur.

Paginile incepura sa fosneasca repede inainte sa aterizeze zgomotos inapoi, fiind inlocuita de o alta. Se intampla din nou, cu o alta carte, dar in loc sa ajunga la locul ei, cazu pe podea, urmata de un singur cuvant:

-Prost!

Lily era confuza.

-Peeves? banui ea. In adancul ei stia, totusi ca strigoiul si-ar fi facut o aparitie mai spectaculoasa, poate mai galagioasa. Cel putin i-ar fi aruncat o carte in cap pana acum.

Se astepta ca acea carte sa zboare inapoi pe raft, dar fu surprinsa cand o vazu miscandu-se pe podea ca si cand i-ar fi fost administrate suturi consecutive.

Chiar cand Lily era pe cale sa-i ordoneze strainului sa se arate, o bucata de panza veni de nicaieri, acoperindu-i ochii. Incerca sa o dea jos, dar era bine legata.

-Ce se-ntampla? tipa ea.

-Scuze, Lily.

Cunoscu imediat acea voce, iar pe fata ei aparu o grimasa de dispret.

-Pp-Potter? se balbai ea. Potter, ce dracu’ faci?

Se ridica de pe scaun, orbecaind. Inca mai incerca sa-si dea jos bucata de material ce-i acoperea ochii.

-Ia dracia asta de pe mine! Potter! Potter, ce incerci sa…

O mana ii acoperi gura si simti cum este ridicata in aer si pusa peste ceva-umarul lui James, cel mai probabil. El o scoase din biblioteca ajutat de multiubita lui Pelerina Invizibila.

Dintr-un oarecare motiv, Lily nu credea ca fusese rapita ca sa-l ajute cu invatatul.

Dupa zece minute, Lily renuna sa mai tipe la James, enervata ca inca era carata pe umarul lui. Cu toate acestea, ii placea sa bata din picioare si ranjea de fiecare data cand genunchiul ei ajungea intre picioarele lui.

-Opreste-te, o avertiza el dupa a zecea lovitura.

-Cel putin spune-mi unde ma duci, ceru ea.

-Doar asteapta si vei vedea.

-Asteapta-asteapta si vei vedea? Potter, practic m-ai rapit! Lovi cu pumnii in spatele lui. Asta e rapire! Lasa-ma sa plec! Lily il apuca de cureaua de la pantaloni, trase furioasa, iar James chitai deranjat simtind acel sentiment incomod, mai ales ca fata se apucase sa-l traga de lenjerie.

-Ei, dracie! Lily, inceteaza!

Lily il ignora si trase din nou, ranjind malefic.

-Serios, opreste-te. Pot sa-ti tabacesc fundul in pozitia asta, asa ca mai bine ai lasa cureaua in pace.

Ea ii dadu drumul imediat, dar se intoarse, in mod imatur, la lovirea abdomenului sau.

-Unde ma duci, Potter? Ne-am pierdut? Ai mers pe aceeasi portiune de coridor de trei ori!

-Exact de atatea ori trebuie ca sa poti intra in Camera Necesitatilor.

Nu suna bine pentru Lily.

-Camera cum? Potter, lasa-ma-n pace chiar acum!

Auzi scartaitul unei usi ce se deschide-pentru ea insemna intrarea intr-o camera necunoscuta-Camera Necesitatilor, cum o numise James. Fu in sfarsit data jos de pe umarul baiatului si asezata in picioare. O pereche de maini ii atinse soldurile si o pozitiona mai bine iar Lily, ghicind cui ii apartin, palmui aerul amenintatoare; James chicoti drept raspuns. Cand simti materialul alunecand de pe ochii sai, pregati o prelegere furioasa-indreptata catre baiat, desigur. Spre surprinderea ei insa, el nu era de gasit.

-Potter? Lily se facu o pirueta si se asigura ca nu era nimeni in preajma. Era mai mult decat suparata pentru ca fusese rapita si nici macar nu-i putea vorbi rapitorului.

Inspecta camera mica, alungita. Peretii erau complet goi, lucru care o descuraja. Observand o usa din apropiere si crezand ca e un mod de a iesi, se apropie de clanta, dar ceva din partea opusa a incaperii ii atrase atentia. Holbandu-se intr-acolo, descoperi o oglinda.

“Nu te lasa distrasa, Lily” isi spuse ea intorcandu-se catre usa.

Chiar cand voia sa o deschida pentru a doua oara, inlemni, simtindu-si privirea atrasa de oglinda. Era ceva misterios in legatura cu ea si Lily era gata sa parieze ca nu era o oglinda obisnuita. Parea sa o cheme. Aruncand o ultima privire usii, isi lua mana de pe clanta, complet absorbita de ciudatul obiect. Merse pana acolo incet, cu pasi ce nu scoteau niciun sunet.

Odata ajunsa in fata oglinzii, ochii ei se oprira pe inscriptia de pe cadru: “erised stra ehru oyt ube cafru oyt on wohsi”*.

Se incrunta. Asta era pasareasca? O limba inventata sau o anagrama, poate? Ar fi petrecut mult dimp descifrand mesajul, dar privirea ii cazu pe reflexie.

I se taie rasuflarea in timp ce se dadu cu un pas in spate. Oftatul sau se transforma intr-un chitait si mai surprins cand spatele sau atinse pieptul unui anumit James Potter. Se infiora cand simti atingerea calda a mainilor lui pe umerii sai si barbia odihnindu-i-se in curbura gatului sau.

-Ce vezi?

Inima ei incepu sa bata mai repede si incerca sa se concentreze la reflexia din oglinda.

-Ce ar trebui sa vad? Simti zambetul lui James pe pielea ei.

-Arata cea mai puternica, cea mai disperata dorinta a inimii celui care sta in fata ei.

Aceasta descoperire nu fu de bun augur pentru Lily; inghiti din nou in sec fara sa indrazneasca sa-l priveasca in ochi.

-Tt-tu ce vezi? ii plasa intrebarea, incercand sa-i distraga atentia.

-Ne vad pe noi.

Lily se temuse de raspuns.

-Ne vad pe noi, continua el incet, casatoriti, cu copii, o casa mare…eu iubindu-te, tu, iubindu-ma…Privirea lor se contopi in sfarsit, iar Lily se intoarse sa il priveasca ca si cum l-ar fi vazut pentru prima data.

-Ce vezi? o intreba James din nou, cu un zambet cunoscator.

-Vad…se intoarse cu fata la oglinda sa mai priveasca odata. Vad…facu o pauza. Vocea si trupul ii tremurau . Ma vad…pe mine ca Ministru al Magiei raspunse putin cam prea repede.

Lily simti cum devine rigid, desi imediat scoase un chicotit. Fata nu-si dadea seama ce poate fi asa de amuzant.

-Nu asta vezi, zise James. Ea tocmai voia sa-i replice increzatoare un “ba da!”, dar toate gandurile coerente se imprastiara cand James incepu sa-i sarute gatul.

-P-Potter. Rosi, jenata ca respiratia ei devenea sacadata din cauza lui. Potter, ce faci? intreba, dar nu reusi sa-l opreasca. Ramase rigida, nesigura de ce ar trebui sa faca, dar ii scapa un geamat de placere cand buzele lui le intalnira pe ale ei. Sarutul se adanci iar cei doi se dadura in spate pana cand James o lipi pe Lily de oglinda.

-Spune-mi ca vezi aceeasi imagine ca si mine. Ochii lui James  scanteiara in timp ce-i mangaia obrazul cu degetul mare.

-Eu…Lily isi inchise ochii si ii sprijini frunea pe a lui. Ii deschise din nou si se uita implorator la el. Imi pare rau, nu vad ce vezi si tu.

-Lily…

James incerca sa o prinda de mana, dar pasii ei deja rasunau pe podea, in timp ce fata mergea catre usa.

-Lily, incerca el din nou. Lily, stiu ca minti.

Se uita inapoi la el cu un zambet trist. Privirea ei mai cazu odata pe reflexie inainte sa iasa din Camera Necesitatilor lasandu-l pe James sa ofteze si sa-si sprijine spatele de oglinda, vrand ca gustul buzelor lui Lily Evans sa-i ramana pentru totdeauna pe buze.

Odata ce fata parasi camera si intra in coridorul cu tabloul lui Barnabas cel Smintit, se sprijini de cel mai apropiat perete si se lasa sa alunece pana cand atinse podeaua, privind tavanul si abtinandu-se din plans.

Vazuse exact acelasi lucru ca si James in oglinda. Problema era ca vedea acea imagine zilnic: in ferestre, linguri, in ochii lui. Problema era ca avea o replica a Oglinzii lui Erised chiar pe pupila..

*I show not your face but your heart’s desire. (nu-ti arat fata, ci dorinta cea mai arzatoare)

Anunt

Hei, dragelor, voiam sa va anunt de pe-acum ca astazi n-am sa postez nimic, deoarece am intrat intr-o frenezie/obsesie numita Jocurile foamei. Am citit aseara primul volum pe nerasuflate, iar astazi sper ca il voi citi pe al doilea si macar jumatate din ultimul. Sper ca maine voi putea continua cu tradusul!
Imi cer scuze. Va puuuup:*

P.S: Daca reusiti sa puneti mana pe serie, n-o lasati sa va scape, e minunata.

Capitolul 5-Frica de singuratate

Partea 1

Restul zilei trecu repede. Epuizata de intamplarile zilei, ca si de noaptea precedenta, Lily observa cu greu ce se intampla la ora de Grija pentru Creaturile Magice pana cand profesorul Dulse a atentionat-o sa fie mai atenta la  Crupul de care trebuia sa aiba grija, pentru ca el incerca sa il manance pe al lui Jenny: acesta fusese numit cu afectiune Scruff deoarece ii amintea fetei de de Jack Russel Terrier-ul pe care il avea acasa, exceptie facand coada bifurcata.

Pranzul trecu intr-o doara si fara sa-si dea seama, Lily era in clasa de Potiuni, ultima ora a zilei si nu se putea opri din cascat.

-…daca este preparata corect, Potiunea Pacii poate avea un efect calmant, relaxant, zise profesorul Slughorn, iar Lily se forta sa stea cat mai dreapta mai ales ca el o privea. Ea era un elev model si, pana la urma, Potiuni era material ei preferata. Reputatia si notele ei nu puteau fi compromise de o noapte nedormita, problematicul subiect “Remus Lupin”si traznaile lui Peeves.

-Daca e preparata incorect, continua Slughorn, poate avea un effect prea relaxant…imi poate spune cineva? Domnisoara Evans?

-Ei bine, daca Potiunea Pacii este preparata gresit, cel care o bea intra intr-un somn adanc, aproape de coma. Lily isi forta pleoapele sa nu se inchida cand mentiona somnul, somnul dulce, doar cinci minute…nu! Trebuie sa raspund la intrebare. Isi suprima un alt cascat…si daca e preparata incorect, va, uh, exploda?

Profesorul Slughorn chicoti:

-Un raspuns la obiect si ce denota imaginatie, ca intotdeauna, domnisoara Evans. Cinci puncte pentru Cercetasi! Lily simti mandria incalzind-o. Acum, veti gasi instructiunile pentru prepararea Potiunii Pacii la pagina doua sute douazeci si doi a cartilor voastre. Aveti doua ore si vom testa potiunile voastre la finalul orei. Mult noroc tuturor!

Cu pleoapele grele, Lily rasfoi Almanahul Preparatorului de Potiuni, tinandu-si cu greutate ochii deschisi.

-Fetito draga, se auzi vocea lui Slughorn ca venind dintr-un tunel lung, ce s-a-ntamplat?

-Hm, mormai Lily ridicandu-si rapid capul din manual, imi cer scuze, domnule professor, zise privind la ceaunul lui Jenny din care se riidicau scantei verzi.  Am avut o noapte lunga.

-Pai, nu ne putem astepta ca elevii nostri sa nu fie incantati de prima zi a anului scolar si sa nu stea toata noaptea treji. Uite, bea asta. Scoase o sticluta din buzunar. Inauntru era un lichid turcoaz ce stralucea usor iar pe eticheta scria Potiunea de Trezire (consumati doua picaturi odata.).

Lily masura cu atentie doua picaturi de Potiune si le bau, puse capacul, si ii returna sticluta lui Slughorn.

Imediat, isi simti ochii recastigandu-si functionalitatea si o stare de bine se raspandi din varful degetelor sale.

Lily se infiora la ciudata senzatie.

-Simpatica potiune, nu-i asa? Zise Slughorn jovial. Efectul ii va trece in trei ore.

-Voi avea timp sa-mi fac si temele…multumesc, domnule, zise Lily zambind. Isi deschise cartea la pagina corecta si incapu sa zdrobeasca doua grame de piatra lunii intr-o pudra fina. 

-Orice pentru eleva mea preferata, zise profesorul clipind si apoi merse la potiunea lui Sirius care suiera si scotea un fum gros, avand o consistenta de ciment. 

 “In continuare, adaugati doi spini de porc spinos sub forma de pudra si amestecati usor.”

Urmand instructiunile cu grija, Lily zdrobi spinii si apoi lasa radacina Valeriana sa se toace singura in timp ce ea masura alte ingrediente.

Masura 5 grame de radacina Valeriana, o adauga amestecului si incepu sa decanteze sucul Yarnwoood, astfel incat sa separe bulgarasii adesea gasiti la fundul sticlei.

Folosindu-si bagheta pentru a amesteca potiunea, de doua ori in sensul acelor de ceasornic, de trei ori in sens invers si din nou de doua ori in sensul acelor, Lily reciti instructiunile pentru a-si verifica toate ingredientele.

Inainte ca ea sa-si dea seama, Slughorn striga:

-Mai aveti doar cinci minute! Acum e momentul perfect sa adaugati Siropul de Spanz amestecului vostru, lucru care ar trebui sa transforme culoarea potiunii in turcoaz, daca pana acum ati lucrat corect.

“La final”, citi Lily, “adaugati doua lingurite cu Sirop de Spanz la pudra din corn de unicorn si asteptati pana cand pudra e complet dizolvata, atunci cand va deveni verde.”

Luand sticluta cu Sirop, fata masura cu grija si apoi astepta ca pudra fina si stralucitoare sa se dizolve. In acest timp, se uita prin incapere, la ce faceau ceilalti. Roba lui Jenny luase foc din cauza scanteilor verzi si incerca sa stinga flacarile cu manualul; in colt, Sirius trebuise sa ia totul de la capat, deoarece potiunea lui devenise tare ca piatra; a lui James nu se facea portocalie, culoarea ce trebuia dobandita inaintea turcoazului (si Lily banuia ca radacina Valeriana nu fusese adaugata in cantitatea corecta), iar din partea de camera a Viperinilor venea un teribil miros de sulf.

Uitandu-se inapoi la pudra ei, o vazu luand culoarea verde intunecat. Avand grija sa nu verse niciun pic, o adauga in ceaun, iar lichidul din interior se facu de un albastru luminos. Lily dadu focul mai incet.

Cu un satisfacator sunet acidulat, Potiunea incepu sa faca bule scotand fuioare de abur translucid, roz, si dobandi o nuanta frumoasa de turcoaz.

Lily putu sa miroasa lavanda, lemneul de santal si tamaia, miros care, conform manualului lor era mirosul succesului…sau al Potiunii de Pace.

Oprind focul si punand capacul ca Potiunea sa ramana calda, ea privi prin clasa. Cele mai multe amestecuri pareau fara speranta: al lui Jenny devenise neagra si inca scotea scantei. Al lui Mary se evaporase complet; cel al lui Peter Pettigrew era gri si mirosea a oua clocite. A lui Remus era turcoaz, dar cu o nuanta mai deschisa decat a ei-probabil pusese putin mai multa piatra lunii. A doua Potiune a lui Sirius nu era mai putin dezastruasa decat prima-se ingrosase si era de un galben fluorescent, iar a lui James era inca portocalie.

-Incearca sa mai adaugi un gram de radacina Valeriana, il instrui Lily si apoi se uita si la alte ceaune.

Se auzi un sunet acidulate, la fel ca acela facut de Potiunea ei si vazu aburul rozaliu iesind din ceaunul lui James si zambi inauntrul sau: un alt amestec ce iesise perfect datorita ei.

-Bine, toata lumea, indepartati-va de ceaune, zise Slughorn, voi veni sa le verific.

Lily ramase mandra langa ceaun in timp ce profesorul il examina.

-Nuanta perfecta de turcoaz, bule mici, ba chiar ti-a reusit si aburul rozaliu, o complimenta el, si acea aroma de lavanda, lemn de santal si tamaie…ei, draga mea, te-ai intrecut din nou pe tine insati.

Lily zambi, iar Slughorn se muta la o alta masa.

Se parea ca singura persoana careia ii iesise mai bine decat lui Lily era Severus, lucru care o enerva; aburul Potiunii sale era de un rosu aprins, descris de Slughorn ca “reusit numai de avansati”. Cum stia sa faca asa ceva? Lily se pomeni intrebandu-se geloasa daca baiatul chiar avea timp sa invete in plus, cand el isi petrecea timpul cu amicii sai Devoratori ai Mortii? Era ca un zmeu pe care ei il controlau cum voiau.

Dupa ce toate Potiunile Disparura (Lily pastrase un flacon mic din a ei, doar preventiv), instrumentele spalate si impachetate, Lily se lasa pe spate jucandu-se cu fermoarul gentii ei in timp ce elevii ramasi trecura pe langa ea.

-A, Lily, draga mea, cu ce te pot ajuta?

-Ma-ntrebam, domnule professor, cum de a stiut Severus despre aburul rosu-sigur prietenii lui nu-i dau timp sa invete nimic.

-Ah, chiar ma gandeam ca nu-ti va placea sa fii intrecuta…vezi tu, domnul Plesneala a venit si si-a exprimat interesul pentru Potiuni, asa ca i-am oferit notite mai vechi de-ale mele pentru a-l ajuta.

-Le-as putea imprumuta si eu, domnule profesor? Cand vi le returneaza, desigur, zise Lily determinata sa nu fie intrecuta de Severus Plesneala.

-Desigur! Zise Slughorn, desigur, draga mea, dar singura problema este ca domnul Plesneala mi-a cerut permisiunea  sa le pastreze pe termen mai lung, si nu cred ca ar fi dispus sa le returneze mai devreme…

-A, da? Vom vedea, raspunse Lily.

-Sunt sigur ca vei vedea, zise Slughorn batand-o usor pe spate, sunt sigur ca o vei face, dar daca bietul domn Plesneala va face fata ideii tale de “a vedea”, e un lucru complet diferit.

Lily zambi reamintindu-si de Slughorn si cum acesta o gasise blestemandu-l pe Sirius pentru ca-si batuse joc de Severus si pentru ca o numise scumpa Lily. Acela fusese incidentul care (inafara ca-l bagase pe Sirius in spital cu prea multe brate), ii asigurase un loc in Clubul lui Sluggie.

-Ar trebui sa facem o Adunare in curand, zise profesorul ca si cum i-ar fi citit gandurile, asteapta-mi invitatia. Dar momentan, draga mea, scuza-ma: va fi o placinta minunata la cina ce necesita toata atentia mea.

Zambind, Lily isi stranse lucrurile si iesi din temnitele unde se tineau orele de Potiuni, urcand scarile cate doua odata; intra in Marea Sala, in timp ce toata lumea se aseza.

-Hei, Lily, striga Mirabelle plecand de la masa Viperinilor si apropiindu-se de prietena ei.

-Ce s-a-ntamplat?

-Pai, nimic, doar ca…se apropie mai tare de Lily-Adam Gerdal de la Astropufi m-a invitat in oras chiar cand veneam de la Potiuni.

-A, raspunse Lily surpinsa. Ma asteptam sa-mi spui ceva grav, ca un cunoscut atacat de Stii Tu Cine….

-Nu, dar ce crezi? Ar trebui sa spun da?

-Care e Adam Gerdal?

-Acolo, la masa Astropufilor, sta langa fata aceea cu panglici ciudate in par.

-Unde?

-Putin mai incolo, ii directiona Mirabelle privirea.

-Baiatul cu par saten si cret?

-Dap!

-Vrei sa spui…acel Adam, cu care ne certam pentru ca era indragostit de Jenny?

-Da, el e….

-Mirabelle, nu sunt sigura dace e cel mai sensibil baiat din cati poti gasi…

......................................................................

Partea a 2-a

-Hm? Zise Mirabelle holbandu-se visatoare la ceafa lui Adam.

-Iti amintesti cum obisnuia s-o urmareasca pe Jenny peste tot ca o umbra? N-o lasa deloc in pace.

-E putin obsesiv. As zice sa nu iesi cu el.

-Multumesc, Lily, zise Mirabelle vesela. Ii voi spune maine.

-Cu placere. Doar da-i papucii intr-un mod dragut.

-Ce? Intreba Mirabelle distrasa, deci unde crezi ca ar trebui sa mergem mai intai cand ajungem in Hogsmeade? Am auzit de o ceainarie noua, a lui Madam Puddifoot…

-Tu ai auzi vreun cuvant din ce-am zis?

Mirabelle, holbandu-se la Adam, scoase un “hmm?” vag, iar Lily observa ca era o cauza pierduta.

-Ne vedem maine, zise ea resemnata si se duse catre Jenny si Mary, care erau adancite in conversatie.

Mary, observa Lily imediat ce se aseza la masa Cercetasilor, ignora farfuria din fata ei si vorbea animata cu Sirius, care o privea ca un lup infometat. “Tipic lui Black”, gandi Lily acra si se intoarse sa o intrebe pe Jenny despre Adam Gerdal, doar pentru a o gasi vorbind cu Danny Crew, prietenul ei e la Ochi de Soim cu care iesea de vreo doi ani.

Cu doua prietene de o parte si de alta a ei, fiecare blocate in lumi diferite, Lily se servi morocanoasa cu niste placinta, cand aparu Remus.

-Hei, Lily.

Lily icni luata prin surprindere si isi scapa placinta in poala. Folosind niste injuraturi spectaculoase ea isi dori sa nu fi folosit o pata pe roba ei drept scuza dimineata; lucrurile despre care mintea aveau o tendinta enervanta de a se intampla in realitate.

-O scuze, spuse Remus, scotandu-si bagheta. Curatenius!

Partea din fata a robei lui Lily se umblu de bule de sapun care disparura la fel de repede precum aparusera, lasand-o uscata si curata.

-Multumesc, Remus, zise fata recunoscatoare.

-Ma pot aseza? intreba el politicos.

-Sigur, raspunse Lily. Da-te mai incolo, Mary. Remus se aseza intre ele. Astea doua sunt ocupate sa le vorbeasca iubitilor, asa ca orice companie este bine venita. Chiar ma plictiseam.

-Pai, Remus isi aduna gandurile, ce voiai sa zici azi-dimineata? Despre James?

-A…uite, Remus, nu conteaza. Ma intrebam doar de ce James se comporta asa de civilizat in ultima vreme, minti ea determinata sa nu-i spuna despre tatal lui James. Daca acesta nu-i spusese inca, insemna ca nu voia ca Remus sa stie.

-Imi pare rau, am reactionat aiurea, Lily..sunt foarte obosit.

-Din cauza lunii pline de saptamana trecuta? Intreba ea compatimitor.

-Eu-ce-luna-ce legatura are asta cu mine?

-Remus, zise Lily incet, stiu ca esti varcolac.

-Dar n-am zis niciodata….cum ai…?

-Oh, haide, nu sunt proasta. Mi-am dat seama de asta anul trecut. Asta se-ntampla daca faci cercetari la Astronomie si Aparare impotriva Magiei Negre in plus.

-Oh…fata lui trada ingrijorarea…dar n-ai…?

-N-am spus si nu voi spune nimic, Remus. Esi prietenul meu.  Nu te voi trada.

Ofta.

-Asta e o mare usurare. Iti multumesc; nu stii cat de mult inseamna pentru mine. Voi spune ca ti-am vorbit urat daca ne intreaba cineva de ce nu mai vorbim…

-Ce?

-Pai sunt un monstru periculos. Nu vrei un astfel de prieten, nimeni n-o face. Strengarii sunt o exceptie….tu nu trebuie sa-mi pastrezi secretul si sa-mi fii prietena.

-Sa nu te mai gandesti niciodata la asta, Remus Lupin, zise Lily fioroasa. Ti-as ramane aproape chiar daca ar sti toata scoala. Esti o persoana minunata. Sa nu lasi pe nimeni sa spuna altceva.

-Dar…

-Si daca o va face cineva, sa-l trimiti  la mine.

Remus o privi si-i vazu gratitudinea din ochi.

-Multumesc, Lily. Pentru tot.

Ea ii dadu o imbratisare rapida.

-Sa nu te mai ingrijorezi cu privire la James, ok?

-Cine vorbeste despre mine? veni o voce. Hei, da-te mai incolo, ii zise James lui Jenny si se aseza intre ea si Lily. Ce spuneati…?

-In afara de faptul ca esti enervant, ca e inspaimantator de ciudat felul in care apari de nicaieri si ca asculti conversatiile oamenilor, nu vorbeam despre tine, zise Lily calma continuand sa manance placinta.

-A, bine, replica James, imi pare bine ca nu spuneati ceva dragut.

-Niciodata, pufni Remus.

-Gura, Lunaticule, zise James aproape vessel, servindu-se cu cartofi.

-A, deci de-aia ii spuneti Lu-incepu Lily tare.

-ORICUM, despre ce credeti c-o sa invatam la Aparare impotriva Magiei negre astazi? intreba Remus acoperind-o.

-Ce voiai sa spui, Evans? se interesa James.

-Shh, facu Remus nelinistit.

Lily se apropie de James si zise incet:

-Stiu ca Remus e varcolac din anul sase, dar abia acum si-a dat seama, asa ca e putin nervos.

-Dar-eu-niciodata n-am…

-Of, ce e cu voi, baietii, pe bune? Credeti ca am ochii inchisi? Si nu, inainte sa intrebi, n-am spus nimanui. Uite mai bine du-l pe Lunatic in pat cu un sendvis sau ceva, arata de parca hiperventileaza.

-Dar cum ai-?

-I-am spus deja lui, replica Lily scurt, impingandu-l pe James; intreaba-l cand ajungeti sus si lasa-ma sa mananc cat prietenele mele flirteaza cu iubitii lor.

Se dadu inapoi cand ii auzi autoritatea din voce, lua o farfurie cu mancare si striga:

-Hei, Amprenta, Sobo, am nevoie de voi. Acum.

-Sunt putin ocupat acum, zise Sirius continuandu-si conversatia cu Mary.

-Of, bine, atunci stati aici. Wingardium Leviosa! Farfuria cu mancare incepu sa leviteze deasupra lor. Haide, Moony; James il lua si lasa farfuria sa pluteasca in urma lor-asa parasira Marea Sala.

Lily isi termina placinta in liniste, auzind doar franturi ale conversatiilor din jurul sau.

-Sigur, putem merge in Hogsmeade…la Trei Maturi, in doua saptamani…?

-Nu.  toti din familia mea sunt ciudati cu sange pur. Au fost ingroziti cand au aflat ca am intrat la Cercetasi…

-Dar esti sigur ca vei avea destul timp? Aparent, McGonagall le da un morman de teme celor de la Ochi de Soim…

-…asa ca daca s-ar intampla sa-ti pice cu tronc o Cercetasa cu sange semi-pur ar muri din cauza socului?

-Va fi ok. Voi scrie noaptea, daca asta trebuie sa fac ca sa te vad…

-Sa fiu sincer mi-ar placea sa se-ntample asta. Ar fi dragut sa merg la Hogsmeade cu o Cercetasa cu sange semi-pur…caumva familia mea ar prinde de veste…dar ce-ar putea sa-mi faca? Stau cu familia lui James acum.

Plictisita sa mai asculte, Lily aluneca in liniste afara din Marea Sala, in umbrele de pe coridoarele lungi, de piatra. Deci, toata lumea inafara de ea mergea la Hogsmeade in doua saptamani impreuna cu cineva, nu-i asa? Sau poate ea nu va merge: nu era nimeni cu care ar putea iesi…

Se auzi un “pac!” cand Lily se ciocni cu cineva.

-Au…isi freca ea fruntea. Privi in sus si intalni privirea celui de care se lovise.

-James?

-Au…zise el in timp ce-si aseza ochelarii. Tu si cu mine n-avem prea mult noroc in coliziunile-astea, nu-i asa?

-Evident ca nu, raspunse, inca masandu-si capul; ii lua usor ochelarii. Occulus Repairo! Atinse ochelarii cu bagheta si acestia revenira la forma normala.

-Mersi, mormai James in timp ce si-i punea inapoi pe nas. Occulus Repairo? E putin fantezist, nu-i asa? Nu e Repairo pentru sticla?

-Ei bine, Occulus Repairo e o vraja mai…la subiect. Sticla ochelarilor e diferita de cea a ferestrelor, asa ca trebuie reparata in alt mod. Alfel, nu ar mai avea posibilitatea de a-ti imbunatati vederea. E ca si la incuiati. Au reparatori de ochelari si reparatori de geamuri.

-Aham, zise James.

Urma o pauza extrem de incomoda ce parea sa dureze pentru eternitate si Lily se simti jenata.

In cele din urma, James rupse tacerea.

-Eu ar trebui…

-Da, si eu.

-Deci, o sa-scuze ca m-am ciocnit de tine.

-Nu-i nimic, si mie-mi pare rau. Doar…vezi ca amicii nostri Cercetasi nu sunt prea…sociabili.

-De ce nu?

-Pai, fiecare are pe cineva cu care planuieste sa merga in Hogsmeade…

-A, imi amintesc ca Amprenta spunea ca spera s-o invite pe Mary anul asta…evident, nu e foarte rabdator.

-Cam asa ceva.

Urma o alta pauza, iar Lily se intoarse sa plece, cand James o striga.

-Tu cu cine mergi, Lily?

Ametita si surprinsa, pentru ca de obicei ii spunea Evans, Lily se intoarse:

-Ce?

-In Hogsmeade…Cu cine te duci?

-Of, nu fi zanatic! De ce as-Nu merg cu nimeni!

-A, raspunse James. Pacat.

-Da. Noapte buna.

-Noapte buna.

Mergand repede catre Camera de zi a Cercetasilor, Lily se intreba pentru prima data cum ar fi fost daca James ar fi invitat-o in oras si ea ar fi acceptat.

Ingrijorata cu privire la propriile ganduri si simtind efectele Potiunii de Trezire slabind, se pomeni in fata tabloului Doamnei grase.

-Parola?

-Prune dirijabile, zise Lily amintindu-si-o de le intalnirea cu Prefectii.

-Corect, spuse Doamna grasa si deschise portretul.

Se aseza si oprindu-si un cascat, Lily isi scrise tema la Istoria magiei, eseul pentru ora profesorului Slughorn, apoi isi impacheta lucrurile si se duse la culcare, de doua ori mai obosita decat inainte sa ia Potiunea de Trezire.

Capul ei incepu sa se invarta cand se aseza in pat determinata sa adoarma inainte savina colegele ei galagioase care vor vorbi cu siguranta despre intalnirile lor din Hogsmeade.

Remus va fi in regula? Arata asa de ingrijorat si palid…Ce-ar trebui sa faca atunci cand toate fetele vor fi in Hogsmeade cu iubitii? Ar trebui sa stea cu Jeannie…nu, ea va iesi probabil cu Sean O’Connor, baiatul cu care se vedea de anul trecut…Asa ca Lily va fi cea singuratica…poate ca ar trebui sa-si gaseasca un amic, sau sa stea cu unul din cupluri…

“Nu”, se gandi ea rostogolindu-se pe cealalta parte. “Ma voi infrunta atunci cu situatia”.

.............................................................
Heyyy! Am ajuns la zi cu capitolele:X Cred ca acesta este de departe preferatul meu, Lily incepe sa se gandeasca la James. E super de bine, nu? Urmatoarea postare va fi...nu stiu exact cand, atunci cand va posta Rainbowserpent urmatorul capitol. Pana atunci, enjoy!

P.S: Am si eu ceva cu aspectul blogului. Parca in sfarsit se potriveste, nu? Cu bufnita...Oricum, sa-mi dati de stire daca se incarca sau nu bine, daca se vad bine postarile...sa-l mai aranjez putin. See you soon! 

Capitolul 4-Modificari intr-o maniera ciudata.

Partea 1.

-Ce faci, Corn? Da-mi raspunsul acum, cand nu faci pe grozavul in fata lui Evans. Adevaratul raspuns.

Lily tresari cand auzi raceala din vocea lui Sirius, apoi ingheta, speriata ca ar putea face un sunet care sa le dea de stire ca ea e acolo.

-Nu fac pe grozavul in fata ei! veni vocea lui James plina de repros.

-O, deci inca esti indragostit nebuneste de ea?

-N-am spus asta, riposta James.

-Atunci, ce-ai spus?

-Am spus ca pot fi Sef de Promotie fara tine prin preajma sa-mi spui ce sa fac.

-O, deci McGonagall nu face asta?

-Nu schimba subiectul, Amprenta! Pate n-ai observat, dar m-am schimbat-

-Nu pot spune ca e pentru binele…

-Doar…asculta, vrei? Stii ca tatal meu a murit! Si mi-a amintit ca viata e scurta. Daca o petreci facand tampenii, nu ajungi nicaieri! Asa trebuie sa fie! Poate pretind ca sunt acelasi, intreband-o pe McGonagall de ce mi-a trimis insigna. Dar nu sunt! Vreau sa fiu Sef de Promotie, vreau note bune si vreau sa-mi merit insigna. Si nu-mi pasa daca nu vrei sa te mai apropii de mine pentru ca am renuntat la efortul de a lua cele mai multe detentii intr-un an, dar trebuie sa fac asta!

-James, se auzi vocea lui Sirius calma, in primul rand, am distrus anul trecut, recunosc, asa ca nu e un capat de lume. In al doilea rand, cum naiba te-astepti sa renunt la prietenia noastra? Doar pentru ca ai decis s-o faci pe baiatul bun ca sa fii cu fata buna-Lily auzi un buf, cand James ii dadu un pumn lui Sirius-Bine, bine scuze! Voiam sa zic…e ok. Iti voi respecta juramantul depus si bunatatea cu o conditie.

-Care-i aia?

-Trebuie sa ma inviti la nunta ta si a lui Lily.

BUF!

-Hei, lucruri ciudate se vor intampla!

-Mai bine ai tacea din gura acum, Sirius Black, sau te voi pocni iar, zise James, dar Lily putu sa distinga recunostinta din vocea lui.

Auzi vocile indepartandu-se.

-Deci, cum iti vei numi copilul?

-Amprenta!

Ecoul pasilor lor rasuna pe coridorul din piatra.

Iesi din scunzatoarea ei doar cat sa vada ce se petrece afara. Vazand ca nu mai e nimeni acolo, incepu sa se strecoare din spatiul stramt in care statea, dar piciorul i se blocase. La naiba, Lily, de ce a trebuit sa te ascunzi in singurul spatiu mic din acest castel enorm?

-Lily? veni o voce surprinsa.

Ea suspina si se pomeni fata-n fata cu Remus Lupin.

-Ce faci, de ce te ascunzi in nisa din spatele statuii?

-Aaa, spuse Lily incercand cu disperare sa iasa din statuia lui Bethany cel Viteaz cu fata ei palida contorsionata de durere. E o poveste lunga. Vrei sa ma ajuti sa ies de aici? Piciorul meu e blocat…

Remus o ajuta, iar ea reusi sa scoata piciorul dintre robele de piatra ale lui Bethany cel Vitraz.

-Esti in regula?

-Da…da, sunt bine. Hei, remus stiai despre James si…? Se opri, vazand confuzia de pe fata  baiatului. Nu… nu mai conteaza.

-Ce? Spune-mi, ce e? fata palida a lui Remus era brazdata de ingrijorare.

-Nu conteaza, insista Lily…n-ar fi trebuit sa mentionez…

-Te rog, Lily, spune-mi. James e prietenul meu, imi pasa de el. Daca s-a-ntamplat ceva rau…

-Imi pare rau, Remus…voi intarzia la Istoria magiei, se planse ea consultandu-si ceasul. Ne mai vedem!

................................................................

Am reusit sa traduc si prima parte a capitolului 4!:X A doua va veni maine intre orele 11:00-14:00, sper.
...............................................................

Partea a 2-a.

-Bine, te voi intreba mai tarziu, in timp ce Lily pornea pe coridor si deschidea o tapiterie pentru a-si lua geanta din locul in care o ascunsese cand ii urmarise pe James si Sirius.

Lily isi intoarse capul imediat ce trecu de capatul coridorului. Remus ramasese pe loc, aratand neajutorat si confuz. Muscandu-si buza, fata continua sa mearga…ce naiba ar fi trebuit sa-i spuna?

-…care, cand s-a realizat urmatoarea Intalnire, s-a dovedit a fi o decizie proasta, datorita naturii asa-ziselor “bestii” care au provocat o revolta in cadrul Ministerului, se auzi vocea monotona a profesorului Binns cand Lily deschise usa si se strecura in banca.

-Scuzati-ma, am intarziat, zise ea.

-Wow, s-au inversat rolurile, nu-i asa? ranji James.

Profesorul Binns, care nu observase deranjarea orei, continua la fel de plictisitor, chiar daca toata clasa o pivea pe Lily scotandu-si lucrurile si asezandu-se intre Mary si Jenny.

-Unde ai fost, Evans, de ai intarziat la ora? se interesa tachinant Sirius.

Lily se intoarse, lasand deoparte pana si pergamentul sau pentru a-i infrunta pe James, Sirius si Peter din randul din spatele ei.

-Am varsat niste gem pe roba si a trebuit sa o curat, minti ea cu usurinta si pastra o mina calma, sperand ca nu-i vor auzi bataile puternice ale inimii.

-Dar credeam ca v…incepu Mary confuza.

-Va dura doar un minut! Zise Jenny calma, lovind-o pe Mary pe sub banca.

-Da, pai, raspunse Lily intorcandu-se, a fost o pata greu de curatat.

-Hei, ma intreb unde s-a dus Lunaticul, il auzi ea pe James chiar cand incepuse sa noteze data Clasificarii Oficiale a “bestiilor”  si “Creaturilor Inteligente”.

-Sunt sigura ca se va intoarce, sopti Lily mai mult pentru ea stergand o picatura de cerneala de pe pergament.

-Ce-a fost asta? Intreba Jaems.

-Nimic, zise Lily repede si luandu-si pana.

-…era decis ca trolii vor fi clasificati ca si “bestii” si asta a condus la o intrunire a acestora, lucru care nu a avut rezultatul dorit.

Remus se intoarse cu cincisprezece minute inainte ca lectia sa se termine ,aratand la fel de sifonat si de obosit ca intotdeauna. Se aseza repede si tresari cand vocea enervanta a lui Binns declara:

-…prin urmare, datorita unor discutii considerabile, putem ajunge la concluzia ca varcolacii sunt bestii fara inteligenta.  

Lily, care isi daduse seama anul trecut ca Remus era varcolac, incerca sa-si pentina expresia indiferenta, simtind ca i-a cauzat baiatului destula durere si ingrijorare pentru o singura dimineata.

Dupa ce iesira din clasa, ea il auzi pe Sirius: acesta il interoga pe Remus cu privire la absenta lui in cea mai mare parte a orei.

-Am…fost la biblioteca, zise varcolacul cu o voce mica, parand ingrijorat.

-Haide, tu nu trebuie sa faci atata recapitulare, zise James. Stii data fiecarei Adunari de Crosetat Sosete a Goblinilor tinute vreodata!

-Te referi la Revolta Goblinilor? Il corecta Remus. A fost inceputa de un tip numit…

-O-k, sunt destule chestii neimportante pentru o zi, zise Sirius repede. Eu, oricum, trebuie sa merg la “Grija pentru Creaturile Magice” inaintea pranzului…pacat ca e cu Viperinii, mi-ar fi placut sa am o fata cu care sa vorbesc…

-Sunt fete la Viperini, zise Mary, alaturandu-i-se lui Sirius.

-Da, dar multe din ele vorbesc fluent limba trolilor, nu engleza, cam toate au in jur de doi metri inaltime si sunt mai ocupate sa vorbeasca espre cum se diseca o salamandra decat sa-mi asculte glumele pline de duh.

-Ce trist, pufni Mary, lumea este distrusa de Cel Ce Nu Trebuie Numit si o fata de la Viperini nu rade la glumele lui Sirius.

-Hei, Mary, nu vorbesti limba trolilor, nu-i asa?

-Aaa nu…ciudata intrebare.

Sirius o privi de sus pana jos si-i zise:

-Nup, nu esti mai inalta decat mine.

-Scuze, ce?

-Care este diferenta dintre profesorul Binns si o motocicleta?

-Sunt surprinsa ca stii ce este o motocicleta, zise Jenny. E o inventie incuiata.

-Le iubesc, raspunse Sirius. Dar, Mary, care e diferenta?

-N-am nicio idée, tu sa-mi spui.

Unul e o chestie plictisitoare de la care n-ai cum sa inveti ceva, si care bolboroseste, iar celalalt e o motocicleta!

Toata lumea incepu sa rada, insa Remus zise brusc:

-Mi-am uitat pana! Ne-ntalnim jos.

Lily se intoarse sa-l urmeze.

-Hei, Remus! Striga Lily si il prinse chiar inainte sa intre in clasa lui Binns. Unde-ai fost? Il intreba ea mergand langa el.

-Cum spuneam, am fost la biblioteca.

-O, si acum unde mergi?

-Cum spuneam, ma duc sa-mi iau pana.

-Remus, zise Lily, esti in regula? Sunt ingrijorata in privinta ta…eu doar ma intrebam daca stiai ca  James vrea sa fie un elev bun si sa nu mai faca tampenii.

-Da, stiam, spuse el, cred ca e un lucru foarte bun.

-Si eu.

-Lily, stiu ca nu-mi spui toata povestea. Expresia fetei lui era hotarata si ochii sai, seriosi.

-Oricum, zise Lily incercand disperata sa schimbe subiectul, imi pare reau ca te-am ingrijorat…

-Ce te face sa crezi ca am fost ingrijorat? Intreba Remus si se opri chiar in fata clasei de istorie a Magiei.

-Faptul ca ai spus ca ai fost la biblioteca-cea mai evidenta scuza din lume…

-N-am mintit, zise infierbantat, pe fata lui citindu-se furia; poti sa ma numesti mincinos, dar nu sunt! Nu-mi spui tot adevarul despre James, dar e prietenul meu si trebuie sa stiu! Cu asta, Remus intra furtunos in clasa, cu fata mohorata.

In timp ce Lily se indrepta catre Grija fata de Creaturile Magice, incepu sa se intrebe daca nu cumva nu era singura care nu spunea adevarul complet.

..................................................................
Aici este a 2-a parte! Sper sa va placa.

Capitolul 3: Inceputuri

Partea 1

Chiar daca restul fetelor o tinusera treaza jumatate din noapte cu barfele si rasul lor, Lily se trezi foarte devreme, dupa cum ii era obiceiul si se indrepta catre Marea Sala pentru micul dejun.

Pe coridoare domnea o liniste incremenita, iar lumina gri deschis ce intra prin ferestre ii dadea o aura sinistra castelului.

Auzind sunetul cretei pe tabla, Lily se opri sa asculte mai bine. Isi puse geanta cu carti jos si, tacuta ca o umbra, intra in clasa din care venea zgomotul.

O bucata de creta plutea langa tabla si scria “Invatatul e pentru capetele patrate” din nou si din nou.

-Peeves, striga Lily exasperata, iar strigoiul se materializa cu un “poc”, avand un ranjet malefic pe fata lui opaca. Ochii lui Lily alunecara catre patru custi cu papagali de pe biroul profesorului, care isi infoiau si ciuguleau penele.

-Oh, un cap patrat! Zise Peeves vazandu-I insigna de Sef de promotie*; isi abandona creta si isi indrepta atentia catre Lily, apucand manerul ornate cu argint al unei custi; ocupantii sai (acum caraind tare si aratand inspaimantati) erau cu siguranta pentru ora de Transfigurari.

-Sa nu indraznesti, Peeves, zise Lily amenintator in timp ce-si ridica bagheta.

-Ce san u indraznesc, Sefia ta? Replica el in timp ce se rasucea cusca in mana.

-Peeves, daca deschizi aia, iti jur ca nu o sa mai fii niciodata…

-S-o deschid? Ce idée buna, chicoti el, deschizand usa custii. Papagalii evadara din inchisoarea lor intr-o explozie de pene ferzi si rosii, lucru care, in alte circumstante, ar fi aratat minunat; Lily insa, invaluita intr-un nor de praf datorita celorlalte custi pe care le deschisese strigoiul, considera privelistea fara pic de farmec.

-Peeves, urla ea in timp ce strigoiul inchidea usa in urma lui cantand “Pasarile zboara talmes-balmes, Peveesie face probleme mereu, da Peveesie sunt eu!”

Ii lua lui Lily jumatate de ora sa stranga toate pasarile sis a curete mizeria lasata in urma; cand pleca, isi lua geanta si realize enervate ca ar fi putut folosi o vraja de Chemare pentru pasari si una pentru Curatenie. Si-a dat seama ca era prea obisnuita sa faca lucruri in stil Incuiat datorita vietii din afara scolii.

Acum starea lui Lily nu era prea buna sic and intra in Marea Sala pentru micul dejun, aceasta era plina de studenti.

Se aseza furioasa langa Mary si Jenny, care pareau surprinzator de  vioaie dupa putinul somn de care avusera parte. Asta o irita pe Lily si mai mult.

-Ce ti s-a intamplat? Intreba Jenny. Arati furioasa!

-Un singur cuvant, raspunse ea acru. Peeves.

………………………………………………………..

* In textul original, ce scrie Peeves pe tabla suna asa: Teachies are for Big Heads. Heads face referire la Sefii de promotie, dar ar fi fost ciudat sa scriu “Invatatul e pentru Sefi”.

......................................................................................

Deci, dragilor, (sau mai bine zis dragelor) am reusit sa postez prima parte a capitolului 3. Astazi am fost cam toata ziua in oras si n-am prea avut timp te tradus. Sper, in schimb ca ma voi revansa maine cu finalul cap 3 si inceputul cap 4. Dupa cum vedeti, am schimbat iarsi tema, cea veche nu se incarca:(.

Va pup:* See you soon.
.....................................................................................

Partea a 2-a.

-A, zise Mary umplandu-si farfuria cu niste clatite si acoperindu-le cu miere; nu e nimic de capul lui.

-Nu-i nimic de capul cui? Sper ca nu vorbeati de mine, se auzi o voce.

Intorcandu-se, Lily vazu Strengarii, in frunte cu Sirius Black, mergand pe coridorul dintre masa Cercetasilor si cea a Ochilor de Soim.

-Vorbeam despre Peeves, zise Mary, dar, sigur, Black, dat fiindca pui aproape intotdeauna ceva la cale, aceasta expresie iti poate fi aplicata si tie.

-Sa fiu sincer, sunt jignit, zise el asezandu-se langa Mary, deoarece crezi ca “aproape” intotdeauna pun la cale ceva.

-Ai pene de papagal in Par, Lily, spuse James, scotandu-le elegant.

-A, da, raspunse ea rosind, mersi.

El ii dadu un pum plin de pene multicolore si zise:

-Nu se stie niciodata cand ai nevoie de niste pene colorate; ai putea sa ti le impletesti in par, sau ceva.

Lily accepta gramajoara cu un zambet timid.

Strengarii se asezara jos si incepura sa serveasca micul dejun.

-Deci, ce faci astazi, Mary Malone? Intreba Sirius, afisandu-si cel mai fermecator zambet.

-In primul rand, replica ea, sunand mai sensibila decat nouazeci si opt la suta din populatia feminina a castelului daca Sirius le-ar fi privit asa, este “dulcea Molly Malone”*; in al doilea, te-am invatat asta anul trecut, cum de ti-ai amintit? Tu nu poti sa memorezi nici o Vraja de Curatenie!

-Cred ca daca nu e vorba despre scoici si midii, nu tine minte nimic altceva, zise Lily.

-Alive, alive, oh! canta Sirius din toata inima.

El si Mary se privira si apoi izbucnira intr-un ras copios.

Profesoara McGonagall venea la masa pentru a le inmana orarele. Se opri in fata lui Lily, Mary, Jenny si a Strengarilor, aratand mai degraba uimita:

-Oh, Potter, e bine sa vad ca te controlezi din nou.

-Suna incantator, sa tabacesti fundul unuia din anul 5, rase Sirius. Mi-ar placea sa incerc candva.

James il tintui cu o privire ucigatoare si zise:

-O, ma stiti, doamna profesoara, complet iresonsabil si salbatic; ii facu cu ochiul lui Lily, iar aceasta gasi brusc painea ei cu marmelada extrem de interesanta.

-Ei bine, Potter, ca si Sef de Promotie, trebuie sa dai un exemplu bun. Sa…cum sa spun asta delicat? FII RESPONSABIL!

-Si cum ar trebui sa faca asta? Intraba Sirius lenes.

-Sa ajunga la timp ar fi un bun inceput, raspunse McGonagall sever, dandu-le orarele. Iti sugerez sa studiezi astea cu atentie, Potter.

-Pai, asta nu o sa se intample, spuse Sirius neglijent, cand McGonagall se muta la urmatorul grup. Se lasa pe spate si arunca orarul departe de el.

-Dracia dracului, prietene, femeia vrea sa-ti controleze viata.

-Controleze? Zise Remus de langa Sirius. Ca Sef de Promotie trebuie sa fii responsabil si sa asculti de profesori. Ei trebuie sa dea ordine, au invatat pentru asta…

-Mai taci, Lunaticule, replica Sirius. Uite, James, doar spune-le ca nu poti fi Sef de promotie-nimanui n-o sa-i pese. Sunt sigur ca Lunaticul s-ar potrivi mai bine decat tine in aceasta functie. Doar spune ca nu poti.

James o privi pe Lily drept in ochi pentru o secunda ce paruse o eternitate, inainte sa spuna:

-Dar pot.

Sirius rase.

-Da, si eu pot canta opera. Doar spune ca nu vrei.

-Dar vreau s-o fac, zise James. Si astept cu nerabdare primul tau album de opera.

Si cu asta, James se ridica si iesi din Marea Sala.

Sirius se holba in urma lui, cu sprancenele ridicate.

Lily incerca sa-si pastreze zambetul pe fata.

-Ei bine, asta chiar a fost jenant, spuse Jenny.

-Ca sa nu mentionam ciudat, zise si Mary. De ocicei vorbeste cu tine asa?

-Nu, raspunse Sirius, ridicandu-se sa-si urmeze prietenul. Si nu va incepe de acum.

 …………………………………………………….

*Cantec irlandez, devenit imnul neoficial al Dublin-ului.

..................................................................................

Sper sa va placa1 Va pup! 

Capitolul 2-Exces de flegma

Partea 1.

Hogwarts isi inalta maiestuos turnuletele in forma de spirala, tot castelul parand invaluit intr-o stralucire ce emana prietenie. Era uimitor, credea Lily, ca si caii fara cap ce-i duceau pana acolo, ca un loc atat de mare arata atat de confortabil. Putea vedea cu ochii mintii camera comuna a Cercetasilor, fotoliile moi, masutele pentru teme, covoarele in nuante luminoase si culorile Cercetasilor peste tot; ferestre uriase, prin care puteai vedea superbele reflexii rosii, portocalii si roz ale apusului si, daca te trezeai la fel de devreme precum Lily, ale rasaritului.

Sau chiar zapada pufoasa de pe pervazul geamurilor in timpul iernii cu bufnite asteptand cu scrisori in cioc sau legate de piciorus.

-Lily! Striga Jenny, amuzamentul fiind evident in vocea ei.

-Hm? Raspunse Lily vag.

Prietenele erau deja inafara compartimentului tinand usa deschisa pentru ea.

-Ah, mersi! Zise, sarind de pe bancheta, langa ele.

-Te gandeai la cineva anume? Chicoti Jenny privind la compartimentul de langa ele, din care James tocmai pleca.

Jenny crezuse intotdeauna ca Lily ar fi putut iesi cu el dupa ce James s-ar mai fi maturizat putin si acum, vazand acest aranjament, ii suradea idea.

Lily rosi: doar pentru ca nu se omorasera reciproc anul trecut si acum erau oarecum prieteni (si trebuia sa admita ca James era putin dragut), nu insemna ca il placea!

-Nu, zise ea sfidator in timp ce mergeau catre castel, ma gandeam la Hogwarts!

-Sigur, sigur, zise Mary in timp ce Elly si Jenny radeau pe infundate.

Mirabelle, care nu gustase gluma, tot intreba “Ce-i asa de amuzant?” tot drumul pana la intrarea in Holul de la intrare plin cu studenti ce palavrageau incantati, asteptand sa intre in Marea Sala.

Elly si Mirabelle mersera la mesele lor si toata lumea se aseza.

Cand toti fura asezati la mesele lor (si Lily realiza cu uimire ca sfarsise prin a sta langa James) si incetara soaptele sau zgomotul scaunelor, incepu Sortarea.

Lily, vazand toti acei pusti de 11 ani ce aratau terifiati si cu genunchii tremurandu-le, isi aminti de sortarea ei. Fusese asa de emotionata, iar palmele ii erau foarte transpirate…isi aminti durerea ce se putea citi pe fata lui Sev* cand nu intra la Viperini…nu, nu trebia sa se gandeasca la el.

-Ma intreb…daca vor fi vreodata sortati altfel… sopti Mary uitandu-se cu jind la farfuria ei in timp ce  'Reming, Vera!' era trecuta la Astropufi.

-Ma gandesc sa se intample dupa ce toata lumea e satula…

-Pai, zise Lily, cred ca Fondatorii aveau propriul lor mod de a face asta,deoarece Jobenul Magic a aparut mai tarziu pe capul lui Godric Cercetas ….probabil ca a fost folosit dupa ce Salazar Viperin a plecat, dupa ce au murit cu totii.

-Lily, lasa palavrageala, mor de foame, suspina Mary, iar tu nu-mi esti de ajutor.

Se facu liniste in timp ce Bellview, Gretel era repartizat la Ochi de Soim.

-Ce ziceai de batranul Viperin? Sopti James. Lily ii arunca o privire.

'Norring, Leham!'

Viperini!

'Welder, Amy!'

'Cercetasi!'

'Carter, Nigel!'

'Ochi de Soim!'

-Te rooooog spune-mi, Lily,' zise James.

-Pai…

'Harding, Kirk!'

'Viperini!'

'Fuller, Quentin!'

'Astropufi!'

-Of, bine, ma dau batuta. Doar nu te mai uita asa la mine!

James ranji si zise (cu mai putin sarcasm decat se asteptase Lily):

-Imi pare rau, o prea-puternico, te rog, continua!

-Vorbeam despre Jobenul Magic si presupuneam ca aveau alti sistem de sortare cand cei patru fondatori erau in viata.

Sirius Black, care ascultase peste umarul lui James zise:

-Ce, o Cizma Magica pe care oate lumea sa o incerce? Eeew, iti imaginezi cum ar mirosi dup ace toti ar incerca-o? Peter Pettigrew, desi era inclus, chicoti din toata inima.

Isis, Matilda!'

‘Cercetasi!'

Profesorul Dumbledore se ridica in timp ce McGonagall impaturi pergamentul cu numele elevilor si dadu scaunul cu Jobenul la o parte.

-Mi-ar placea sa spun cateva lucrui inainte ca festinul sa inceapa, cum fac intotdeauna.

-Scurt si la obiect, amice, murmura Sirius de la cateva locuri departare de Lily, sau voi incepe sa molfai bratul cuiva.

-Shhh, suiera Lily, ascultandu-l atenta pe Dumbledore; el vorbea despre pericolul ce-I pastea dinspre Cap de Mort (mare parte din oameni tresarira sau se cutremurara la auzul acelui nume, iar Lily auzi cum multora li se taiase rsuflarea, cineva scapand chiar un tipat usor) si despre cum trebuie sa fie uniti. Lily auzi un zgomot.

 …………………………………………………

*E vorba de Plesneala. 

 ...........................................................................

Gata prima partee:X Comentati, va rog:) A doua parte vine diseara daca reusesc sa fac marea suma de trei follow-eri:))
............................................................................
Partea a2-a

Cineva chicotea si vorbea la masa Cercetasilor; in timpul discursului tinut de Dumbledore: cine stia ca asta ar fi enervat-o? Isi aminti de un anume grup de oameni- Strengarii.

Intorcandu-si capul ii vazu pe James, Sirius, Remus I Peter, stand in ordine si fiind atenti la Dumbledore, fara sa se sinchiseasca e orice altceva. James Potter si prietenii chiar il ascultau pe director? Nu planuiau sa lanseze artificii si sa faca valva? Era o noutate. Dar ei nu facusera asta la festivitatea de anul trecut. Nu, Sirius a facut ca farfuriile si tacamurile Cercetasilor sa zboare pe deasupra capetelor celor de la Viperini…Dar la serbarea de sfarsit nu s-a intamplat nimic. Poate ca ca se schimbasera in ultimul an? Poate era un motiv pentru care James Potter purta acea insigna ce stralucea pe pieptul sau, reflectand lumina lumanarilor de deasupra lor.

Lily le vazu pe  Lauchlin si Leanne  certand doua fete din anul intai si se simi vinovata. De ce il invinuia pe James?

-…si acum, fara alte adaugiri, mai am doar doua cuvinte pentru voi: pofta buna!

Platouri cu de toate aparura de nicaieri umpland Marea Sala cu arome ce-ti lasau gura apa.

Pulpe de pui, legume, supe, tocanite, orez, placinte, salate, paine si unt, minestrone, placinta sheperd, lasagna, chiar si cartofi prajiti; si asta era doar pe partea de masa pe care o putea Lily vedea.

Ea incepu sa se serveasca, cu niste supa de legume si paine, determinata, in ciuda tuturor bunatatilor din carne, sa-si pastreze promisiunea facuta Petuniei in timpul verii, aceea de a ramane vegetariana.

Lily isi dadu seama ca se holba la farfuria lui James: avea niste salata si chiar acum isi punea si niste pulpe de pui. Nu a realizat ce a determinat-o sa faca asta, poate Marea Sala o facea sa fie confuza, pentru ca alta explicatie logica nu putea gasi, dar se trezi servindu-se din acelasi platou ca si James.

Si-a simtit mana atingand-o pe a lui si sangele ii navali in obraji.

-Scuze, murmura ea putin rusinata.

-Nu-i nimic, raspunse James placid in timp ce-si mai lua o pulpa de pui si ii zambi.

Lily astepta gluma, sicana, comentariul meschin cu o replica usturatoare pe limba, dar el nu zise nimic. Nu-si putea crede urechilor: nimic? Niciunul din comentariile sale sarcastice sau iritante? Intotdeauna o enervasera si o asigurau ca isi batea joc de ea si nu-i placea deloc cand el spunea asa ceva.

Parea asa de ciudat, gandi ea in timp ce budinca aparea pe mese, cum il urase pe James intotdeauna, iar acum ca parea sa n-o mai placa atat de mult, il gasea acceptabil.

Alungandu-si gandurile, Lily lua o placinta cu aspect minunat si se servi cu generozitate. Imediat isi dori sa n-o fi facut-o, deoarece printre jeleuri, produse de patiserie, fondante, tarte cu smantana si turnulete de zahar, vazu o minunata prajitura de ciocolata acoperita cu multa glazura, ce-ti lasa gura apa.

Ei bine, gandi Lily schimbandu-si repede felia de placinta cu una de prajitura cu ciocolata, o persoana inteleapta zicea: “Uita de dragoste! Mai bine m-as indragosti de ciocolata.”

Cand toata lumea se satura, Dumbledore (dupe ce le reaminti regulile scolii) ii trimise la culcare.

Simtindu-se ca un zombie somnambul si stiind ca Prefectii ii conduceau pe cei din anul intai, Lily se duse repede in Camera Comuna a Cercetasilor. Cativa elevi vorbeau, radeau, le scriau parintilor, mazgaleau ultimele modificari la temele de vacanta, sau stateau langa foc si povesteau.

Cascand si intrebandu-se daca ar fi bine sa-l viziteze pe profesorul Slughorn a doua zi dupa micul dejun, Lily urca scarile catre dormitorul fetelor.

Celelalte fete nu venisera inca; le vazuse contrazicandu-se cu McGonagall in legatura cu rezultatele NOV-urilor ale lui Millicent, sora lui Elisabeth-le primise in cursul verii.

Lily considerase ca e mai bine sa nu se implice, ca Sefa de Promotie si, in plus, Millicent nu facuse nicio recapitulare, ci se uitase pe cateva teste in ultimele 15 minute.

Ea se dezbraca, isi puse pijamalele si sari in pat luand o carte.

Citea “Cum sa fii un sef bun fara sa fii condus de un altul”cand Jenny si Marry intara aratand obosite si infrante.

-Ce-a zis? Intreba Lily fara sa-si ridice privirea.

-O stii pe McGonagall, raspunse Jenny, e foarte greu de convins. Nu ma asteptam sa obtinem ceva, dar Elly avea o licarire de determinare in ochi, asa ca n-a trebuit sa ne certam.

-Nu arata prea fericita cand McGonagall i-a spus ca nu se poate face nimic si ca Millicent ar putea da testele din nou, dar si repeta anul 5, zambi Mary in timp ce-si punea pijamalele.

-Lucru cu care, zise Jenny, Millicent n-a fost de accord.

Mary chicoti.

-A avut un acces de furie si vorbea despre cat de nedrept este totul si ca ar fi “moarte sociala”  sa trebuiasca sa repete anul pentru a da un test; l-a calcat pe glezne pe bietul Benny Feswick care mergea catre Camera Comuna.

Amandoua rasera si se urcara in paturi, oftand si vorbind despre cat de confortabil si cald era acolo.

-Dar cine le incalzeste? Intreba Mary (n.a:paturile)

-Nu stiu, raspunse Jenny. Nu poate fi niciunul dintre profesorii nostri-barbatii-nu au voie aici.

-Ei bine, nu cred ca sunt profesoarele: poti sa ti-o imaginezi pe McGonagall, sau pe Gaia facand asta?

-Cine e Gaia? Se interesa Jenny, confuza.

-Profesoara care preda Aparare contra Magiei Negre, raspunse Lily si mai confuza. E aici de secole…dinainte de primul nostru an!

-Aaa, te referi la Jen, zise Jenny relaxandu-se. E o profesoara tare.

-Iti amintesti cand a folosit Blestemul Boghiurilor pe Jace Benson pentru ca vorbea intr-una?

Jenny pufni, asa ca Mary spuse si restul povestii.

-Da, imi aduc aminte. S-a prabusit intr-un morman de boghiuri, a inceput sa tuseasca si si  sa ragaie pana cand fle…

-Multumesc, dar imi ajunge atata informatie, zise Lily scarbita, acoperindu-si urechile.

Mary rase incontrolabil.

-Nu-ti place cuvandtu flegma? Flegma! Flegma! Flegma! Flegma! Flegma!

Jenny I se alatura, iar in curand vocile lor rasunau cantand Flegma-Flegma! si Jessie Nelligen si Bethanly Taiple (care intrau in dormitor si voiau sa se culce dar se intrebau de ce locul s-a transformat intr-un spital de nebuni) trebuira sa o ajute pe Lily sa le atace cu pernele.

In cele din urma, Mary, inca razand, isi roti bagheta din paducel si stinse lumina.

Asternuturile au fosnit putin si arcurile paturilor au scartait, dar la un momentdat s-a facut liniste. Afara, luna crestea si isi imprastia razele argintii pe podea.

Lily isi inchise ochii si suspina fericita. Era inapoi la Hogwarts, locul in care apartinea.

Aproape adormise, cand o auzi pe Mary soptind Flegma, iar cascade de ras venira din partea celorlalte.

Lily isi puse patura peste cap, isi acoperi urechile si ofta. Avea sa fie o noapte lunga.

.............................................................
Mda, dupa cum vedeti, n-am ajuns la 3 follow-eri, dar m-am gandit ca e mai ok sa postez si finalul capitolului. Poate maine....

Ah si, dupa cum vedeti, am schimbbat tema:x Sper sa va placa, am cautat foarte mult pana s-o gasesc.