Capitolul 9-Snuffles

Ziua de sambata incepu promitator, si ii lua ceva timp lui Lily sa-si dea seama ca era week-end. Stand in pat, cu parul facand tot posibilul sa iasa din coada impletita, fata casca si lua Povestirile lui Tristan Ternshaw, vrajitor in aer liber (acum si cu poze incluse).

-Oh, ce citesti, Lily? veni vocea lui Mary de langa ea. Lily tresari si o vazu pe Mary care privea peste umarul ei la poza lui Tristan; vrajitorul zambea cat de mult putea, avand in vedere ca ca facuse o Vraja de Levitatie asupra unui pui de crocodil. Se intorcea din cand in cand se le zambeasca fetelor.

-Tristan Ternshaw? intreba Mary.

-Ce-i in neregula cu el? replica Lily.

-Pai as putea spune ca este-

-Extrem de aratos, continua Jenny.

-O bucatica, zise Mary.

-Dragut, aprecie si Jessie.

-Superb, sopti Bethany.

-Of, Doamne, fetelor! tipa Lily. Sunteti asa…asa de…

-Superbe? pufni Jenny intr-o imitatie infricosator de fidela a vocii visatoare pe care Bethany (care acum arata stanjenita) o folosise.

-NU! Sunteti doar enervante! Va ganditi si la altceva inafara de atractie fizica? Tipul asta scrie carti grozave-de fapt campeaza chiar in salbaticie, singurele lui ustensile fiind un cort si o bagheta.

-Chiar ai citit asta? intreba Mary. Eu m-as uita doar la pozele cu el.

-Nu, serios…?

-Vorbind de Sirius, schimba Jenny subiectul, ce vei purta astazi, Mary?

-Ce vrei sa spui? interveni Lily, confuza.

-Ce, crezi ca se va duce dezbracata? pufni Jenny.

-Nu, ar fi ridicol-unde mergi?

-Daca ma gandesc mai bine, zise Mary fara sa-i dea atentie lui Lily, Sirius ar fi foarte amuzat daca m-as duce goala.

Gura lui Lily se deschise ointr-un “o” care exprima o profunda surprindere. Despre asta vorbeau. Despre intalnirile variate pe care prietenele ei le aveau si la care ea nu urma sa faca parte. Se intreba chiar daca n-ar trebui sa ramana singura, la scoala.

-Mai bine nu te-ai duce dezbracata la intalnirea cu Sirius Black-ca de nu, o sa va strang de gat pe amandoi, zise Lily amenintatoare.

-Ca si cum chiar as fi facut asta, se bosumfla Mary.

-Am cateva chestii in garderoba, incepu Jessie.

-Oh, si eu o sa-ti fac parul! sari Bethany.

-Am o rochie foarte frumoasa, zise Jenny emotionata. As putea sa ti-o imprumut-ti s-ar potrivi foarte bine. Eu voi purta doar blugi si tricou. Lui Danny nu-i pasa.

-Si lui Sirius da? intreba Mary.

Fetele se privira unele pe celelalte incercand sa nu rada.

-O sa-ti aduc rochia, zise Jenny repede sarind si deschizand sifonierul din lemn impartit in cinci raftrui, cate unul pentru fiecare fata.

-Eu te voi machia, spuse Jessie.

-Ce reconfortant, murmura Lily cu amaraciune pentru sine. Aceste fete, prietenele ei pe care credea ca le cunoaste mai bine, se agitau si se impopotonau pentru niste baieti? Isi planuiau coafurile si machiajul si isi alegeau ROCHII? Ce se intampla cu lumea?

-De fapt, am cateva, veni vocea lui Jenny din interiiorul dulapului., ai vrea sa le incerci pe toate, sa vezi care ti se potriveste mai bine? aparu ea tinand in maini cateva rochii de culori diferite.

-Hei, Jenny, zise Lily incet pentru ca fetele gasisera un panou pentru ca Mary sa se poata schimba dupa el si astfel sa le poata surprinde, esti baietoasa, cum de ai atatea rochii?

-Cateva au apartinut surorii mele mai mari, ii raspunse Jenny in timp ce-i inmana lui Mary o rochie cu flori adevarate, nemuritoare pe ea, dar chestia e ca mi-am dat seama ca nu sunt feminina si ca transmiti un mesaj mai puternic fiind capabila sa porti o rochie dar ramanand dura.

-Asta, replica Lily in timp ce intorcea o pagina din care Tristan ii arunca zambete orbitoare, e un mod foarte logic de a gandi, Jen.

Lily se ridica si baga mainile adanc in buzunarele cardiganului mov al lui Jessie. Fetele care acum sporovaiau intr-un grup compact in fata ei, le convinsesera pe Lily si Jessie sa se imbrace si ele pentru a dovedi ca nu trebuie sa ai iubit ca sa arati uimitor.

Lily zambi cand si le aminti cicalind-o si asezandu-se in genunchi; in cele din urma o mituisera- ii spusesera ca ar fi sexist sa nu se aranjeze toate. Ar fi dovedit ca femeile au nevoie de barbati langa ele pentru a se simti bine in propria piele. Asta o convinsese, dar o facuse sa inceapa o prelegere lunga despre cat de misogin si stupid putea fi; datorita acestui lucru, celelalte fete (pentru ca Lily nu le acorda atentie, exceptand momentul cand o arsesera cu ondulatorul accidental, cand incepuse sa fie prea incantata de subiect si gesticula) putura sa-i faca parul, sa-i aplice putin machiaj-pe care ea il sterse cand fetele nu se uitara-si sa poarte cardiganul la moda al lui Jessie, cea mai buna pereche de blugi si niste pantofi cu flori pe care i-i pusese Mary cu forta. Acum regreta ca o lasase si abia astepta sa si-i scoata si sa ramana desculta; se gandea la starea sosetelor ei cand auzi o voce in urechea ei:

-Credeam ca nu te pregatesti si ca nu ai cu cine sa mergi in Hogsmeade.

Lily tresari si se intoarse ca sa-l vada pe James stand langa ea, cu o geanta de umar plina, purtand blugi si un tricou-ranjea .

-Nu, fetele m-au convins sa ma aranjez ca sa dovedesc ca nu am nevoie de un iubit ca sa ma distrez.

-Trebuie sa ai iubit ca sa te aranjezi si sa te distrezi? intreba James confuz; asta suna prea serios pentru baieti. Sa fiu sincer, suntem destul de nesiguri cateodata.

-Asta le tot spuneam fetelor…

Incepura o discutie lunga despre cat de misogini sunt unii si cat de prostuti pot fi baietii (fara trimitere la James). Continuara subiectul pana in Hogsmeade, cand Lily suspina de durere.

-Ce e? Esti in regula? Fata lui James era traversata de ingrijorare.

Lily isi scoase pantofii stupizi si de fetita din picioare si ofta:

-Acum am o bataie la picior. Pantofi stupizi…ningningning!

-Ning-ning-ning?

-Cele mai bune injuraturi, zise Lily si apoi sari peste o balta ca sa nu-si ude sosetele. Cred ca voi merge la Lorzii mierii…

-Bine, nu te voi intrerupe. Ne mai vedem, spuse James facandu-i vessel cu mana si indreptandu-se catre Dervish si Bangs cu geanta atarnandu-i lejer pe umar.

Uimita de cat de ganditor paruse James, Lily intra in cel mai apropiat magazin pentru a-si mentine picioarele uscate. Uitandu-se in jur, realiza ca se afla la Trei maturi.

Era plin de oameni care radeau si sporovaiau luandu-si bauturile vioi. Barul era acoperit intotdeauna de o ceata vaga care ii invaluia pe toti cei de-acolo si Lily fu surprinsa ca se putea vedea in oglinda din spatele tejghelei. Se incrunta la cardiganul mov-o facea sa para atat de feminina…

-Au, se planse ea cand cativa oameni o calcara pe picioare.

Vazandu-i pe Sirius si Mary, porni intr-acolo dar se opri. Cei doi stateau intr-un colt, se tineau de mana si pareau mult prea ocupati ca ea sa-i deranjeze.

Lily se intoarse si ii vazu pe Jenny si Danny…nu s-ar fi suparat daca i-ar fi intrerupt. Nu, n-ar face ea asta prietenei sale. S-ar simti vinovata.

La  o alta masa, Bethany statea cu cativa colegi din anul 7, dar printre ei se afla si Riley Conner, pe care fata incerca sa-l evite. Iesise cu el la sfarsitul anului 5 si regreta asta si acum, pentru ca era un ticalos misogin, asa ca prima lor intalnire se terminase su Riley stand singur la masa la care era si acum, acoperit din cap pana-n picioare cu Berezero si niste salata de fructe cu frisca.

Lily isi feri privirea deoarece Riley se uita sre usa; se duse mai aproape de tejghea (incercand sa evite picioarele altora) si comanda o Berezero. Madam Rosmerta, barmanita tanara si care arata bine puse banii in sertarul special, ii inmana o sticla si clipi catre ea.

-In locul tau, l-as evita pe acel Riley Conner, n-a fost prea fericit cand i-ai turnat salata de fructe in cap; urla despre “stupida de Lily Evans”. Lily arata surprinsa. Imi amintesc tot ce s-a intamplat aici, zambi Rosmerta. Ar trebui sa vorbesti cu Adam Gerdal, va cauta pe tine si prietenii tai mai devreme.

Uimita s putin speriata de cunostintele Rosmertei, Lily lua Bereazero si merse la usa, unde se ciocni de James.

-O, scuze, zise ea.

-Bine ca nu deschisesesi aia, replica ei holbandu-se la sicla de Berezero, pentru ca ar fi fost un cosmar sa o curat. Se pare ca Dervish si Bangs nu se ocupa si de pete.

-Ce? intreba Lily, confuza.

James scoase pelerina stralucioare din geanta sa.

-Inca mai miroase a pipi de pisica. E dezgustator! am incercat deja toate Vrajile de Curatenie pe care le stiam.

-Stai asa, zise Lily inmanandu-i Bereazero lui James si scotandu-si bagheta. Skurge! O multime de bule iesira din bagheta ei si acoperira Pelerina, apoi disparura. James o mirosi.

-Hei, nu mai pute! Ma intreb daca, stii tu, mai poate face oamenii invizibili.

-Ei bine, e un singur mod de a afla, replica Lily luandu-si bautura inapoi. Lua Pelerina de la James si, aplecandu-se usor, o arunca peste amandoi.

-Apleaca-te, idiotule, suiera Lily. Ok, se uita cineva ciudat la noi pentru ca suntem doi oameni sub o mantie obisnuita intr-un bar aglomerat?

-Nup, zise James.

-Bun. Inseamna ca suntem invizibili.

...................................................................

Astazi plec de-acasa, scumpilor!:( Nu-mi voi lua calculatorul cu mine, asa ca voi posta doar daca va fi de acord colega mea de camera (ea are laptop si il vom folosi amandoua) sau la sfarsit de saptamana, cand vin acasa. Va pup si va urez mult noroc in noul an scolar. 

Capitolul 8-Prieten sau dusman?

Ziua de luni trecu fara evenimente notabile, cu exceptia faptului ca Sirius facuse o duzina de avioane de hartie sa zboare prin clasa in timpul orei de istorie a magiei, lovindu-se de capetele elevilor si transformandu-se in cele din urma intr-un adevarat razboi aeronautic; toata harmalaia nu fusese observata de profesorul Binns, care continuase pe obisnuitul sau ton monoton sa le vorbeasca despre A Saptesprezecea Campanie pentru Drepturile Centaurilor in care mai multe herghelii de centauri si-au unit fortele si au asediat Ministerul Magiei, folosind cateva zeci de centauri pentru a pazi Reataua Zvrr, in timp ce restul au inconjurat cladirea.

Pranzul se terminase cu lacrimi din cauza bataii cu mancare intreprinse de Mary si Sirius-au acoperit pe toata lumea inafara de ei doi cu un strat gros de sparanghel, salata verde, rosii, branza si maioneza. Noroc ca nu gasisera supa si tocana.(Ii lua lui Lily zece minute sa curete maioneza din parul lui James-“adica…el sta langa mine si mi-a curatat cerneala din par ieri; nu e ca si cum l-as placea”, isi zise ea ferm).

Mary si Sirius fura vazuti apoi tinandu-se de mana, lucru care facu trei sferturi din fete sa devina isterice deoarece au ratat o intalnire cu Sirius Black-din nou.

Oamenii inca se mai curatau de resturile de salata, rosii si omleta cand ajunsera in fata clasei de Potiuni, iar Lily auzi cateva fete murmurand despre cum pot scapa de Mary sau razand la glumele lui Sirius.

-Ma-ntreb unde e Sluggie, zise James uitandu-se la ceas.

-Ma-ntreb ce potiune vom prepara! zise si Lily, vadit emotionata.

James il privi semnificativ pe Severus, care clatina din cap aproape imperceptibil. Lily pretinse ca se uita in alta parte-nu voia sa dea de inteles ca auzise ce vorbisera baietii saptamana trecuta.

-Scuzati-mi intarzierea, imi pare rau, pufai Slughorn.

Avea in maini cativa corni stralucitori de unicorn.

-Um…domnule, ce sunt astia? intreba Rachael Dail, de la Viperini.

-Corni de unicorn, domnisoara Dail. Abia au cazut de la manji-trabuie sa le creasca altii, e semnul maturizarii.Vedeti cum se indoaie la capat? Da, chiar acolo. E ca si la oameni, cand isi pierd dintii de lapte.

Cand intrara in clasa, toti radeau si glumeau, ca de obicei

Lily, din spatele sirului, auzi cateva suspine, sunete de la oameni care se ciocneau si un strigat de groaza venit din partea tuturor.

-Ce? Ce se-ntampla? intreba Lily ridicandu-se pa varfuri sa vada mai bine.

Imediat ce intrara in clasa, colegii lor incepura sa tuseasca si a bolboroseasca. Toata camera era plina de ceata neagra si groasa, lucru care facea imposibil sa vezi la 5 centimetri departare.

-Au, ala era piciorul meu!

-Nu-nu sta aci.

-Stai, e o banca in fata!

-Dracie! Ce e cu ceata asta?

Lily se retrase intr-un colt si ii simtea pe ceilalti orbecaind pe langa ea.

-Vreau ca lectia de astazi sa fie distractiva si sper ca o veti gasi…iluminatoare.

-Oh, domnule, zise ea ridicand mana din obisnuinta, chiar daca nimeni nu o putea vedea. Vom face o Potiune Iridiscenta, nu-i asa?

Slughorn chicoti.

-Intr-adevar, asa vom face, domnisoara Evans. Este o potiune folositoare care se prepara cel mai bine intr-un spatiu intunecat, care in contact cu cornul de unicorn si venin de tantar creeaza un lichid stralucitor. Lily se incrunta cand auzi sunetul facut de o pana pe pergament.

Am pus cate un borcan cu licurici pe fiecare banca pentru ca voi sa vedeti ce faceti, continua Slughorn, dar vor straluci doar pentru o perioada, asa ca voi astepta sa va asezati si abia apoi ii voi aprinde.

-Mai avem timp pentru cateva saruturi pana se aprind licuricii, il auzi Lily pe Sirius. Mary chicotea.

-Si apropos, domnule Black, zise Slughorn, iar toata lumea se ciocni reciproc intr-o incercare disperata de a ajunge la bancile lor, am pus un camp magnetic intre dumneata si domnisoara MacDonald…am auzit ca e noua ta victima. Deci, daca vreti sa incercati sa va apropiati unul de celalalt, crede-ma, nu va fi posibil; Black-am auzit ca esti mai degraba…hazardat in locurile intunecate.

Sirius murmura:

-Batran nebun! atunci va trebui sa sarut pe altcineva; glumeam!!!, zise el repede cand vazu ca din bagheta lui Mary tasneau scantei rosii.

-Fara lumini, va rog! urla Slughorn. Veti supara licuricii.

Te mai dai la alte fete, Sirius Black si te voi distruge, zise Lily cu un aer periculos si bagheta ridicata. Te-ai prins? N-o vei supara pe Mary MacDonald sau iti voi face viata un iad.

Acestea fiind zise, fata se indrepta catre o masa (sau ceea ce credea ca era o masa) si se ciocni de un dulap, se impiedica de ceva si auzi un zgomot de sticla sparta. Simtind o multime de creaturi mici mergand pe corpul sau, Lily zise “Accio licurici” si mainile i se umplura cu insecte. Apoi murmura “Repairo”, umplu borcanul spart cu cati licurici putu si il aseza pe ceva ce spra sa fie masa potrivita. dupa, se intoarse si se lovi cu capul de cineva.

Niste brate puternice o pusera pe picioare, iar stomacul sau facu o tumba-simtise mirosul familiar de matura lustruita, un fel de balsam cu aroma de menta si cimbru, precum si mirosul de cerneala de buna calitate.

-James? sopti ea incet.

-Nu fi asa surprinsa, veni vocea lui in care Lily putu aproape sa auda un mic zambet. Se pare ca avem un palmares de ciocniri, noi doi.

Lily scoase un raset nervos si reusi sa cada din nou; fu fericita ca, desi James o prinsese iar, era intuneric si nu putea sa-i vada fata-identica unei sfecle rosii.

-Lumos! veni vocea profesorului Slughorn si camera se umplu de o lumina rosiatica.

Vazandu-le pe Mary, Jenny si Mirabelle la o masa, Lily isi croi drum printre banci, ocoli cateva pungi cu urzici uscate si incerca sa scape de senzatia cum ca, cineva o privea.

Dupa ce Slughorn le explica modul in care se foloseau cornii de unicorn, veninul de tantar si sucul de seminte acide, Lily auzi din nou zgomotul unei pene si privi in jur.

Intr-un colt, la lumina licuricilor de pe banca lui, pana lui Severus se misca foarte repede, luand notite…chiar pe manualul lui de Potiuni!

Lily era socata. Ce risipa! Ea stia foarte bine ca baiatul cu greu isi putea permite aceste carti…ar fi putut s-o fure pe-a altcuiva? Cum indraznea?

In timp ce potiunile fierbeau la foc mic, Lily incerca sa-si adune gandurile. Era atat de distrasa incat nu bserva cand profesorul Slughorn ii lauda potiunea sau cand Sirius dadu foc pantalonilor lui Timothy Blakely.

De ce scria Severus in manual? “Nu, nu-NU! Nu ami avem o relatie in care sa ne tutuim. M-a numit sange-mal”, isi reaminti ea.

Chiar daca se intamplase cu doi ani in urma, cand erau in anul cinci, inca o mai durea, dupa tot acest timp. Smiorcaitus ii inselase increderea cand a vrut sa-l protejeze de James care-l umilea in public, cand James era doar Potter.

Lily ramase mai in spate, lasandu-i pe ceilalti sa iasa si observa cat de diferit arata acum, ca profesorul Slughorn scapase de ceata.

-Hei, Sev-aaa, Snape, pot vorbi cu tine pentru un minut?

-Eu…da, ii raspunse el pe o voce mica, aratand ametit.

James, care tocmai pleca, se opri, ochii tasnindu-i de la Severus la Lily si inapoi.

-Daca voi credeti ca o sa va las pe amandoi-

-Ne vedem in Marea Sala, James, zise Lily pe un ton fortat.

-Bine, Lily, spuse, dar tu, Snape, daca te vei gandi numai la ceva nepoliticos-

-Da, James, ii vei zbura capul de pe umeri; pot sa am grija de mine, doar pleaca!

Bine, zise el deprimat si pleca impreuna cu restul colegilor sai.

-De cand te tutuiesti cu acel idiot? o ironiza Severus, imbujorat.

-De cand s-a maturizat si a devenit Sef de Promotie, replica Lily rece.

-Vechile obiceiuri mor greu.

-Si tu stii cel mai bine asta, deoarece tu si prietenii tai Devoratori ai Mortii inca va petreceti timpul practicand magie periculoasa si probabil ilegala.

Urma o tacere inconfortabila.

-Despre ce voiai sa vorbim, Evans? Severus parea furios.

-De ce scriai in manualul de Potiuni? E o risipa si nu vei putea vedea instructiunile-iar eu stiu cat ai muncit la oficiul postal Incuiat ca sa ti-l poti permite.

-Nu e treaba ta. Cine zice ca familia mea nu e fericita si bogata, ca a celorlalti?

-O, te rog, il batjocori Lily. E roba pe care o porti inca din anul patru-mama ta o tot peticeste si ii adauga mereu centimetri buni de material la tiv-se vede cu ochiul liber. Si…vorbind de fericire, parintii tai niciodata nu au fost pe aceeasi lungime de unda, dar acum…abia pot invata cu fereastra deschisa cand ma duc acasa fara sa-i aud certandu-se.

Lily ii vazu degetele tremurand, iar mana lui intra in ghozdan, scoase ceva de acolo si il tranti pe masa.

-Ce-oh, murmura fata cand vazu copia uzata din Prepararea Potiunilor avansate.

Rasfoind-o pagina cu pagina, vazu toate marginile albe acoperite cu scrisul lui Severus.

-Am notat niste vraji pe care eu le-am inventat…si unele pe care le-am invent impreuna in al patrulea si al cincilea an, sunt pe ultimele pagini, vezi?

Lily se holba la partea de sus a paginii: Vraja Muffliato pentru conversatii private si-si vazu propriul scris elegant (se va auzi un usor bazait inurechi-astfel se poate evita ca nevinovatii sa stie treburi secrete). Uitandu-se mai bine, obserrva ca portiunea fusese lipita din carnetelul lui Severus, in care scrisese ea acum atat de multi ani…mai erau doua: Blestemul Legarii Limbii urmand scrisul lui Lily (lipeste limba de cerul gurii ca victima sa nu poata vorbi) si Blestemul cresterii unghiilor de la picioare (unghiile for creste foarte repede si dureros. Nota: Sev a inventat-o pe aceasta).

Ar fi putut fi asa. S-ar fi intors la prietenia cu Severus. Puteau crea vraji si insulta pe Potter…dar James nu era asa de rau…la urma urmei, ea chiar se intreba daca-l putea place..nu, imposibil; poate…nu, o sa-si dea seama mai tarziu.

Dar problema era ca Snape o numise sange-mal. Nu putea trece peste asta. Duruse. Rau. Chiar daca prietenii o avertizasera in privinta lui. Chiar daca stiuse ca el si Devoratorii Mortii in devenire blestemau copii cu parinti incuiati si foloseau Magie Intunecata.

O umpluse cu amaraciune si era ca si cum ii rasucea un cutit in rana cand o intreba:

-Nu-ti amintesti, Lily? Urma sa scriem o carte cu vrajile noastre numita “Vraji Vrajite de Sev si Lily”. Eram cei mai buni prieteni…

-Da, imi amintesc, suspina ea, si imi amintesc ca nu ti-ai putut opri prietenii Devoratori ai Mortii sa-mi atace alti prietenii, chiar daca te-am implorat, iar acum inca iti mai petreci timpul cu ei si batjocoresti Cercetasii in fata mea, chiar daca fac parte din ei si sunt mandra de asta, m-ai numit o…o…N-o putea spune.

-Lily, imi pare rau.

-Da, tot continui sa spui asta dar nu te opresti din a numi alti copii cu parinti incuiati asa. Nu te opresti din a urmari acei Devoratori ca un catel pierdut.

-Pe cine numesti tu caine? Cel putin eu nu umblu pe-aici facand probeleme oamenilor pentru ca mazgalesc manualele. Ce-ti pasa tie, oricum? De ce trebuie sa-mi spui ce sa fac? Doar pentru ca esti Sefa de Promotie, alaturi de Potter, papa-laptele?

-Nu e papa-lapte! s-a maturizat, e inteligent!

-Nu-i adevarat! Severus incepea sa sune isteric: asta iti spui tu! Doar te indragostesti de el incetul cu incetul ca orice fata din scoala asta idioata! Potter, vedeta de Vajthat cu parul lui ciufulit si capul sau mare. Nu e de incredere, Lily-

-Sa NU vorbesti de James asa! e o persoana buna-intotdeuna a fost, doar ca era o calitate ingropata adanc-iar acum incearca, in sfarsit, iar tu il judeci ca un mosneag acru si cu prejudecati care n-a cunoscut o viata buna. Spune-mi, Severus Snape, te-a atacat el vreodata semestrul asta? Ti-a spus ceva nepoliticos? Pentru ca tu i-ai spus lucruri nepoliticoase de cand a inceput scoala si el n-a ripostat nici macar odata.

-Nu, n-a facut-o. Inca. Asta nu inseamna ca n-o va face. Este un nemernic, Lily-

-Nu-mi mai spune asa si mai cresti un pic, Smiorcaitus! Treci peste asta-James s-a schimbat, bine?

-Si cand e nunta voastra?

-Nu vorbesc cu tine despre asa ceva, Snape! urla Lily enervata de-a binelea. Daca vreau sa ies in oras cu James Potter o voi face, bine? Dar nici macar nu mi-a cerut asta, pentru ca s-a maturizat!

Isi stranse lucrurile si se indrepta ca o furtuna spre usa.

-Era o vreme in care nici n-ai fi putut visa sa spui asa ceva, se auzi incet vocea lui Sirius.

-Sa spun ce? raspunse fata cu amaraciune iesind din camera. Cand inchisese usa, putea sa jure ca auzise un suspin…

Furioasa, Lily marsalui de-a lungul intregului corridor catre Marea Sala.

-Hei, Lily, veni vocea lui James, asteptam…esti in regula? o intreba cand vazu ca-si stergea ochii si-si tragea nasul.

-Da, eu…nimic, sunt bine.

-OK, ce blestem ar trebui sa folosesc pe Snape?

Daca James i-ar fi spus asta anul trecut, ar fi urlat la el si i-ar fi spus sa-l lase pe Severus in pace, dar tonul glumet era evident si stia ca baiatul nu ar…oricum, simtea ca l-ar fi putut blestema pe Snape chiar ea insasi.

Zambi si zise:

-Orice, daca-l face sa taca.

-Wow, trebuie sa te fi suparat rau, Lily floricico, zise el luand-o in brate.

Lily zambi si il imbratisa si ea.

-Sunt sigura ca ai fi in extaz daca ai sti pentru ce ne-am certat, murmura fata mai mult pentru ea.

....................................................

Da, am tradus tot capitolul de data aceasta! Sper sa va placa:) Eu il iubesc; mai ales imbratisarea. Comentati, comentati:*

Capitolul 7 (partea a2-a)-Dulcea Mary Malone

Cand Madam Pince se intoarse la biblioteca, totul era perfect curat, locul era la fel cum il lasase. Inspecta incaperea cu Manualul Standard de Vraji (Treapta a2-a) in mainile ei osoase ca niste gheare. Lily isi tinu respiratia cand bibliotecara se apropie periculos de mult de geamul abia reparat, pasind ca un animal de prada.

James, care statea doar la cateva mese departare de Lily, continua sa zambeasca in timp ce scria Vraja de Impletit. Un simplu zambet parea sa fie o dovada a crimei suficienta pentru Madam Pince, pentru ca incepu sa tipe:

-Tu! Baiete! Ce s-a intamplat?

-Scuzati-ma? replica James surprins ridicandu-si privirea de la temele lui.

-Ce s-a INTAMPLAT? Ceva a iesit din normal…pot s-o simt. Ceva nu e in regula!

Lily isi aminti de Domnisoara Clavel din Madeline, un desen animat Incuiat ecranizat dupa o serie de carti pe care obisnuiau parintii sa i le citeasca; era despre o frantuzoaica indrazneata roscata (isi trecu inconstient mana prin par) numita Madeline, douasprezece fetite si profesoara lor, Domnisoara Clavel care avea talentul straniu de a sti cand “ceva nu e in regula”.

Lily clipi si reveni cu mintea in biblioteca pentru a o vedea pe Madam Pince holbandu-se la James:

-Imi vei spune in acest moment sau voi chema directorul!

-NU, nu vei face asta! zise Lily nervoasa.

-Da, cine spune ca el va veni, oricum? Tocmai ati fost in biroul sau si ati trancanit despre problemele dumneavoatra, iar el a trebuit sa va asculte. Credeti ca e nerabdator sa va vada iar?

Le lua zece minute si cateva vraji de curatare-stateau pe covorul din fata focului, in Camera de Zi si incercau sa-si inlature cerneala de pe genti, haine si din par.

James inca mai incerca sa-i curete parul lui Lily fluturandu-si bagheta cand Sirius si Mary intrara in camera razand si tinandu-se de mana.-Sirius tinea in mana o pelerina sclipitoare.

Asezandu-se mai bine dupa canapeaua care ii ascundea, Lily il auzi pe Sirius spunand ca “a fost distractiv”.

Mary chicoti.

-Nu sunt sigura ca lui Filch ii vor placea modificarile biroului sau.

-Merita, este un ticalos…buna treaba cu umplerea dulapului! Ti-am zis ca mi-a placut la nebunie cum l-ai impanzit cu hartoage?

-De trei ori.

-Ah, da…rase Sirius nervos.

Lily si James, ascunsi dupa canapea, incercau sa-si evite privirile si sa nu izbucneasca in ras.

-De ce esti asa de agitat in preajma mea, Black? Nu musc, sa stii.

-Eu nu…

Urma o liniste stanjenitoare intrerupta doar de lemnele ce trosneau in foc.

-Deci, cum ai luat pelerina?

-E a lui Corn…va trebui doar sa indepartez mirosul de pipi de pisica inainte sa i-o dau inapoi.

-Da, stiu, Doamna Norris e asa nesuferita-iar Filch tine la ea ca la ochii din cap, desi urineaza peste orice.

Gura lui James se deschise si il facu sa arate complet revoltat.

-Pelerina e in familia mea de secole! suiera el furios. Si acum e imprumutata fara ca eu sa stiu si are pe ea pipi de la afurisita aia de pisica.

-Nu-ti face griji, sopti Lily, daca folosesti niste Vraji de Curatenie intr-o anumita ordine, se va curata fara probleme.

-Tu de unde stii?

-Mi se pare folositor sa stiu astfel de vraji, mai ales daca fac pe cineva sa-si verse organeleJ

James o privi ingrozit, iar fata ii adresa un ranjet ce i se intindea pana la urechi.

-Deci, ne vedem maine, dulce Mary Malone, se auzi vocea lui Sirius. Lily si James incepura in acelasi timp sa simuleze vomitatul.

Lily privi peste canapea si o vazu pe Mary sarutandu-l pe Sirius si apoi grabindu-se catre dormitor.

Fata il privi pe James, in timp ce Sirius arata ametit si fascinat.

-Ai vazut?

Dar expresia lui James spunea totul. Baiatul izbucni in rasi si Lily nu se putu abtine, asa ca i se alatura.

-Ce nai-? Pe pantalonii lui Merlin, ce dracu? Corn? EVANS? Ce faceti-? Ati vazut-?

-“Dulcea Mary Malone”? pufni James.Inca ii mai spui asa? Dracie, Amprenta, am crezut ca glumeai.

Lily rase zgomotos.

-Stii, nu estea prea feminin sa te hlizesti asa, Evans, comenta Sirius, lucru care o facu pe Lily sa explodeze intr-o alta cascada de rasete incontrolabile. Oricum, ce faceti aici? Impreuna? O, mai  taci, Evans. Nu aveti niciun drept sa-

-A, da? chicoti James facandu-i cu ochiul lui Lily-oh, sper ca nu ne vei pune un avocet pe cap, nu-i asa? Vei incepe si un proces pe tema asta? Ei bine, voi incerca sa nu rad prea tare cand veti incepe sa va oferiti pulovere tricotate sau sa gatiti prajiturele impreuna.

-Gura, Corn, GURA! Sau trebuie sa te oblig? urla Sirius in timp ce-si scoase bagheta.

-Da, sigur, in visele tale, rase James si il duse la culcare.

-Lily isi lua lucrurile inca razand si se duse in dormitor.

-Hei, ai auzit noutatile lui Mary? o intreba Jenny imediat dupa ce fata intrase si se schimbase in pijama.

-Dar n-am spus-incepu Mary.

-Lasa, zise Lily bagandu-se in pat. Apropos, sa-i distrugi biroul lui Filch nu e o prima intalnire prea romantica.

Mary casca gura involuntar.

-Dar-eu-cum-n-am?

-Stiu tot ce se petrece pe-aici, replica Lily cu o expresie impietrita, intorcandu-se pe o parte. Nici nu si-a dat seama ca in josul scarii, in Dormitorul baietilor, James le spunea acelasi lucru lui Remus si Peter.

..................................................................

M-am distrat de minune traducand aceasta...parte de capitol, sa-i spun? Sper sa va placa. Dati-mi un comentariu, cat de mic, chiar daca e ok, chiar daca ar trebui sa mai lucrez la traducere:)

Capitolul 7-O fereastra catre o alta lume…sau cam asa ceva (partea 1)

De-a lungul week-end-ului Lily se ingropa in teme. Ca studenta in anul sapte, avea de infruntat T.V.E.E-urile*, asa ca era de asteptat sa aiba mult de lucru, dar avea un eseu de 40 de centimentri cu subiectul Transfigurarea Oamenilor pentru McGonagall, un proiect despre Pericolole Esentei Imaturitatii, o lista cu Clasificarea Creaturilor Magice si doua rezumate despre Evolutia Vrajilor de Vindecare pentru prfesorul Flitwick.  

Asa ca aerul cu care Lily isi tarsai picioarele pana la biblioteca avand o geanta cu doua kilograme de carti era resemnat. Biblioteca era goala si linistita-se auzea doar sunetul scos de pana cuiva.

Se aseza in locul ei preferat de langa fereastra si incepu sa-si rasfoiasca cartile cautand…

Dupa 15 minute, timp in care se uitase peste Manualul Standard de Vraji (treapta a7-a) cautand un pasaj potrivit, Lily deveni slab constienta de un sunet slab: tap, tap, tap…cu un brusc zgomot ce-ti spargea timpanele, ceva trecu prin fereastra spargand-o si imprastiind sticla peste tot. Simti durere in brat si cand se uita mai bine, vazu un ciob mic si argintiu infipt in carne, sangele siroindu-i ca un parau. Isi scoase sticla din mana, murmura “Episkey” si se duse la fereastra. Un balon de Vajthat statea pe pervaz inconjurat de multa sticla.

Furioasa, Lily scoase capul pe fereastra care acum nu mai avea geam. Cateva siluete pe maturi plutira catre ea, dar nu toate ramasera la vedere. Cu toate acestea, il putea vedea pe Sirius Black.

-SIRIUS BLACK, O SA TE JUPOI DE VIU! urla ea.

-N-am fost eu, ci Ja-

-Potter? JAMES POTTER, CE NAIBA CREZI CA FACI?

-Ce-am mai facut acum? veni o voce exasperata.

-STII DRACIA PE CARE-stai, ce? zise Lily brusc realizand de unde venea vocea. Se intoarse si vazu pe nimeni altcineva decat James Potter.

-Ce nai…ori ai fugit mai repede decat lumina pana aici, ori n-ai fost niciodata acolo, murmura, holbandu-se din nou la balon.

-A, deci asta s-a auzit, spuse James usor si isi scoase bagheta. Sirius a mentionat ca-i va antrena pe Barney Harper si Bess Jenkins…oh, si gemenii aceia, Jasmine si Riley Löffel.

-Jasmine?

-A, deci la ea se referea cand a zis “Ja-”, am crezut ca vrea sa spuna “James”, pentru ca esti capitanul echipei si…

-Nu, nu era vorba despre mine. Nu e un antrentment oficial, e doar Sirius care face pe grozavul si flirteaza cu fetele care pot zbura; Lily tresari. El se ducea cu Mary in Hogsmead. Cum indraznea sa se dea la alte fete? Simtea ca fierbe de furie si spera ca James se inseala.

-Nu puteam sa fac asta, oricum, continua baiatul complet incostient de supararea lui Lily la adresa prostiei lui Sirius. Trebuie sa termin temele de la McGonagall, Flitwick si Sluggy…nu-mi pot permite sa fac tampenii. Sirius poate, totusi pentru ca nu-i pasa de indatoririle scolare, sau pentru ca il poate uga pe Remus ori Peter sa i le indeplineasca.

-Ce? Asta inseamna ca triseaza! Nu numai ca flirteaza cu alte fete pe la spatele lui Mary, dar ii roaga pe altii sa-i faca temele?

-Doua obiceiuri despre care incerc sa vorbesc cu elmai mereu, zise James trist; parea atat de sincer, incat Lily simti ceva…ca un fluturas in stomac?

-In orice caz, n-ar trebui sa reparam geamul? Madam Pince s-ar enerva cumplit daca ar vedea mizeria asta. Plecase sa certe un elev din anul doi care indoia o pagina din Manualul Standard de Vraji (Treapta a2-a).

-Aham, deci de-asta nu m-a atacat cu o enciclopedie prafuita pentru tulburarea linistii din pretioasa ei biblioteca.

Ei bine, eu eram singura persoana de-aici, asa ca nu se putea intampla ceva prea rau-crede-ma, Amprenta avea mare nevoie sa urle cineva la el. James privi pe fereastra. S-a linistit, spera ca o sa uiti de balon, mai zise el. Repairo!

-E cam greu sa uiti un balon urias care zboara prin fereastra, dar daca Sirius crede asta-pufni Lily

in timp ce dirija bucatile de sticla, unindu-le.

-Ce idioata! se auzi vocea lui Sirius de jos, pun pariu ca a dat tot uitarii si s-a intors la tema ei…crede ca e mai buna ca mine, nu-i asa? Dracie, as putea s-o bat zilnic…sa tipe ea la mine…afurisita…

-Stai asa, zise Lily in timp ce-si scotea bagheta si se uita la Sirius care plutea deasupra pamantului si ii amuza pe toti imitand furia ei. Intotdeauna am vrut sa incerc asta…

Cu toata puterea ei, arunca balonul acoperit cu sticla inapoi pe fereastra si il transfigura repede in apa rece ca gheata.

Un satisfacator “pleosc!” si mai multe strigate indignate venira de jos. Scotand capul in acelasi timp pe fereastra, James si Lily vazura grupul de zburatori uzi urland si pe Sirius care isi scutura apa din par si injura spectaculos.

Lily zambi. “Asta o sa-l invete sa mai flirteze cu cineva pe la spatele lui Mary sa sa ma mai numeasca idioata si neispravita…”

Buzele ei formara un zambet rautacios si il privi pe James cu coada ochiului.

-Ei bine, zise el incet, as zice ca merita o bataie buna, desi e prietenul meu. as zice totusi ca a fost putin cam deplasat, dar…

Lily ridica o spranceana si afisa o expresie ce o facea sa para ca astepta aprobarea lui. Ceva din expresia lui paru sa se inmoaie si isi caltina capul.

-Doar…ma voi uita in alta parte.

-Asta, zise Lily reparand fereastra si evitandu-l pe Sirius care zbura cu viteza catre ea si isi scutura pumnii, ar fi foarte intelept.

...............................................................

*Test Vrăjitoresc Extrem de Epuizant

...............................................................
Se pare ca scriitoarea gandeste ca mine, pentru ca de data aceasta, a postat doar prima parte a capitolului:)
Sper sa va placa. Pupici!

Capitolul 6- Secretele lui Severus Snape

Partea 1

Miercuri, vremea se inrautati si ora de Ingrijire pentru Creaturile Magice fu tinuta in pivnita. Era ca si cum ai fi intrat intr-o alta lume-pivnita fusese transformata intro mica poiana cu cer albastru, iarba, pietre acoperite cu muschi, arbusti, cativa copaci si un parau susurator.

Profesoara Dulse era cu mintea in alta parte-se infuriase pentru ca Dumbledore n-o lasase sa aduca unicornii pe care ii pregatise special in castel si mormaia intr-una despre “ignoranta” si ca directorul “n-avea niciun drept” si ca “acele animale nu ar fi ranit elevii.”

In schimb trebui sa-i invete despre diferentele dintre knarli si arici, sau cum sa aiba grija de trirame.

Desi nu erau niste creauri potrivite pentru anul 7, Profesoara Dulse (inca foarte deranjata de intreaga experienta) lasa cativa knarli si arici pe o masa plina cu mai multe feluri de mancare, pentru ca alevii sa-l poata descoperi pe cel potrivit si cateva cutii cu trirame.

-Acum, va voi imparti in doua grupe si veti lucra prin rotatie, concise profesoara.

-E asa de pictisitor, zise Sirius turtind cateva trirame in timp ce le impungea cu bagheta (lucru care parea sa le faca sa ia foc). Ups, sa stramba el cand observa ce efect avea miscarea lui asupra micutilor viermi. Oricum, cine-ar vrea sa baage salata pe gatul unor rame scarboase?

Dupa cincisprezece minute, Lily incepu sa-l intelega pe Sirius. Triramele nu aveau gat, iar cand incercai sa le hranesti cu frunze, degetele tale se acopereau de o mazga transparenta care le ajuta sa digereze hrana.

-Iac, murmura ea cand lichidul refuza sa se curete de pe mana ei, in ciuda diferitelor vraji pe care e incercase.

Dupa ce grupurile se schimbara, ii lua aproximativ douazeci de secunde lui Lily sa gaseasca un castronel cu lapte pe care il puse intre doua creature ce semanau de minune cu aricii. Se dovedi insa ca unul era knarl, pentru ca acesta imprastie laptele nerabdator.

Fata isi privi colegii cu dispret. Chiar uitasera tot?  Wendy Soap si Harriet Harvey-Smythe incercau sa-si tenteze animalele cu o bucata mare de carne cruda.

Sirius si James nu aveau mai mult noroc cu knarlul lor, chiar daca Ramus le spusese sa-i dea lapte.

-Multumesc, stiam asta, il auzi Lily pe James. Anul acesta chiar am citit manualul,e chiar asa greu de crezut?

Remus si Peter Pettigrew aveau doi knarli care imprastiau laptele iar Lily avu impresia ca ariciul lor facuse schimb cu knarlul lui James si Sirius.

Mary era prea ocupata privindu-l pe Sirius ca sa se mai gandeasca la flamandul si usor agresivul knarl care ajunsese sa-i mestece pantofii. Barney Fisher isi exersa vraja pe care o avea drept tema la Transfigurari si bietul  Jeremy Briddington incerca sa-si scoata creaturile dintr-un tufis cu mure.

La sfarsitul lectiei, toti aveau vanatai, erau lipiciosi si se pregateau pentru Aparare impotriva Magiei Negre cu un aer nervos. Jeremy Briddington avea zgarieturi din cap pana in picioare si fu trimis in aripa spitalului ca sa i se scoata multimea de spini din piele.

Per total, elevii erau resemnati, dar sumbri cand se asezara in scaunele din clasa de Aparare impotriva Magiei Negre, ora pe care care o faceau impreuna cu cei de la Ochi de Soim.

Cand profesoara lor ajunse in sfarsit, cu roba sifonata, cenusa prin tot parul ei saten, ei deja isi facusera de lucru cu niste avioane vrajite de hartie.

-Asaaaa…profesoara Gaia isi lua programul si il intoarse pe toate partile. Ah, da. Bine, toata lumea, aceasta este prima noastra lectie oficiala impreuna. Am predat cateva ore si anul trecut, dupa ce profesorul Diogenes s-a retras, asa ca as vrea ca toti cei ce au participat la acele lectii sa ridice mana. ii numara. Unu, doi, trei…wow, zece? Unsprezece, doisprezece…sunteti cativa; totusi, pentru cei ce nu ma cunosc, salut, sunt profesoara Gaia, dar puteti sa-mi spuneti Jen, e mai simplu. Sa vedem-am auzit ca anul trecut ati invatat Vrajile Defensive la nivel avansat anul trecut, asa ca, pentru a va aminti totul, vom da un mic test.

Se auzi un geamat venind din intreaga clasa, iar Lily simti cum i se stranse stomacul de indoiala. Nu facuse nicio recapitulare pentru un test surpriza!

-Nu e nimic de care sa va ingrijorati, zise profesoara, dar Lily nu se putea gandi decat la ultimul test neanuntat pe care il dadusera, la care toate raspunsurile fugisera pur si simplu din mintea ei.

.............................................................................

Gata, astazi a fost postat capitolul 6 si eu am tradus prima parte! Comentati, comentati! Revin maine cu partea a 2-a.
.............................................................................

Partea a 2-a

Lily incepu sa rasfoiasca repede Descoperirea Magiei Negre: Cum sa respingi vrajile ofensive de Ethal Dynamick si tocmai ajunsese la capitolul sapte: Puncte tari si puncte slabe ale Vrajilor de Protectie cand profesoara zise:

-Dati cartile deoparte, nu vreau sa trisati.

Cu un aer trist si resemnat, Lily isi inchise manualul si il puse jos impreuna cu geanta, cum faceau toti.

-Intoarceti testele, zise Gaia, miscandu-si bagheta astfel incat cate patru foi cu intrebari aparura pe banca fiecaruia. Si incepeti…toti asteptau in tacere agatandu-se de cuvintele ei. Secundele treceau precum apa ce se scurge de pe o frunza. Pic 1, pic 2, pic 3, pic 4…ACUM!

Putin deconcertata de inceputul testului demn de o cursa de masini, Lily isi intoarse testul, isi mazgali jos numele si citi prima intrebare.

“Ce vraji ofensive nu pot fi invinse de niste vraji simple defensive (Protego, Vraja Scut)?

Dupa opinia ta, care este ce mai folositoare vraja (inafara Blestemelor de Neiertat) pentru a-ti invinge oponentul?

Cate Vraji Defensive sigure exista?

Cate Vraji Defensive nesigure exista si de ce se numesc asa?

Care, potrivt Legislatiei Vrajitoresti, este momentul in care o persoana poate arunca o Vraja Ofensiva asupra altei persoane in mod legal?

Care, potrivit lui Ethal Dynamick, este momentul in care cineva ar trebui sa arunce o Vraja Ofensiva asupra altei persoane?”

Lily se simti golita in timp ce citea intrebarile; raspunsurile treceau prin mintea ei ca apa printr-o sita.

Isi ridica pana, o inmuie in cerneala si se pregati sa scrie. “Ce vraji ofensive nu pot fi invinse de niste vraji simple defensive (Protego, Vraja Scut)?” De unde ar trebui sa stie asta? Lily simti cum o cuprinde panica, la fel ca o pisicuta ce bate in usa pentru a fi lasata afara. O nu, adauga in sinea ei, dupa-amiaza avea Potiuni. Si-l putea imagina pe Severus, la ora de Farmece, cititnd notitele lui Slughorn si gandindu-se la ce laude va primi de la maestrul Potiunilor, de la Shughorn insusi.

“Daca potiunea lui Snape e mai buna decat a mea, jur ca…icepu Lily sa gandeasca furioasa; in momentul potrivit, profesoara Gaia trecu pe langa ea si ii aminti ca avea ceva de facut.

Test la Apararea impotriva magiei negre, corect.

“Vraji ofensive care nu pot fi invinse de vraji defensive…? ei bine, Blestemele de Neiertat ar fi un bun inceput, gandi Lily in timp ce nota cele trei vraji…si blestemele clasificate ca fiind Periculoase.

Lily raspunse cu grija la toate intrebarile sapand adanc in cunostintele adunate in ultimiii 6 ani, cand facusera lectii practice si cand profesorul Diogenes intocmise trei coloane cu Vraji Sigure, Neutre si nesigure…isi aminti vremea cand acelasi profesor ii facuse sa exersexe Blestemul Unghiilor cu cei din anul trei-o amintire memorabila!

Fata era relativ multumita cand intra la Potiuni. Trebuia sa admita ca ultima intrebare o pusese in incurcatura: “Care sunt avantajele vrajilor non-verbale?” Nu studiasera acest gen de vraji. Totusi, se gandi Lily in timp ce se aseza in banca si isi despacheta trusa pentru Potiuni, poate urmeaza sa invatam aceste vraji…

-Linistiti-va, toata lumea, tuna profesorul Slughorn fericit; ai zice ca un test v-ar fi facut mai tacuti-doamna profesoara Gaia a pus ca v-ati comportat destul de bine…desi nu pot spune acelasi lucru si despre voi, continua el uitandu-se spre Viperini. Profesorul Flitwick mi-a zis ca nu ati fost prea vrednici.

O ora si jumatate mai tarziu, Lily isi trantea cartile inapoi in geanta. O alta lectie in cadrul careia Snape facuse o potiune mai mbuna decat a ei-ii facea greata.

-Dumnule Snape, pot vorbi cu tine un moment? traversa vocea lui Slughorn camera. Nimeni nu mai observa, fiind prea ocupati sa impacheteze si sa plece la masa de pranz.

-Da, domnule, zise Severus timid.

-Trebuie sa-ti spun, abilitatea ta de a prepara potiuni a devenit extraordinara, baiete si ma intrebam…ei bine, luna viitoare eu si un grup de elevi alesi cu grija ne vom intalni pentru a lua cina. Stii cum se face, discutam despre proiecte, scoala…ai vrea sa ni te alaturi?

-As fi onorat, domnule.

-Foarte bine, ne vedem atunci.

Lily privise pe toata lumea iesind pe usile pivnitei cu Slughorn in frunte, aparent grabit (probabil din cauza incruntarii de pe fata ei) si simti cum clocotea.

Smiorcaila, viermele, era in clubul lui Sluggie? Acea nevastuica proasta, trisoare reusise sa-l impresioneze pe Slughorn? Doua potiuni realizate in mod avansat! Asta era tot ce facuse! Lily facea potiuni grozave de ani de zile…nu ca Snape ar fi fost de-a lungul vremii un elev prost, daca stai sa te gandesti. Totusi!

-Hey, Lily, esti in ordine?

Lily isi ridica pivirea inca inclestandu-si si desclestandu-si pumnii.

-James, nu…eu…al naibii Snape!

-Ce-a facut?

-N-a facut nimic, doar ca…uita de asta. Voi vorbi cu Slughorn, nu cu tine. Scuze, adauga ea. N-ar fi trebuit sa bomban aiurea despre asa ceva.  Nu e treaba mea, banuiesc…

Isi inhata geanta si iesi val-vartej din pivnita. Se afla la jumatatea drumului catre Marea Sala cand isi dadu seama ca isi uitase cea mai buna pana. Devenind si mai nervoasa, Lily se grabi inapoi, dar se opri inainte sa intre-auzi voci. Pentru a doua oara, se pomeni ascultand conversatiile altora.

-La ce te referi? N-am facut nimic rau, veni vocea lui Snape, apriga.

-A, da? se auzi si a lui James. Uite, ai devenit brusc un mare maestru la Potiuni, lucru care o face pe Lily sa se enerveze…

-Oare? sopti ea. James si Severus stau in aceeasi incapere si nu incearca sa se omoare; ba mai mult, vorbesc civilizat. Ce naiba se intampla?

-E o creatoare de Potiuni grozava, normal ca o irita! I-ai vazut fata? Dar, oricum, de ce-ti pasa? Nu asta e idea…Slughorn ti-a cerut sa faci parte din micul lui club…

-Da, si?

-SI, Lily este singura desteapta din anul nostru, sau oricum o mai fi sa poata intra in acel club! Chiar ai supara-o daca te-ai duce.

-Chiar? Lily auzi urma de ingrijorare din vocea lui Severus.

-Da, raspunse James. Doar nu te duce, ok?

-Sigur ca n-o voi fece, replica Snape repede ca fulgerul. Voi vorbi cu profesorul Slughorn.

-Stai. Ce? Ma asculti? Nu incerci sa ma ataci sau sa te enervezi pentru ca-ti spun ce sa faci?

-Vorbim despre Lily. E un subiect prea delicat pentru copilarii. Fata isi simti obrajii arzand si se ascunse repede dupa o armura, pentru ca James se pregatea sa iasa din incapere cu pana ei in mana.

Dupa ce baiatul pleca, Lily o rupse la fuga pe o scurtatura catre Marea Sala pentru a ajunge inaintea lui si sa-si poata primi pana fara intrebari . Isi simtea capul explodand. James ii spunea lui Snape sa nu faca nimic din ce ar supara-o; ce voia sa spuna cu asta? Si Severus accepta sa i se dea ordine? Se grabi si intra printr-o usa secreta ascunsa in spatele unei tapiterii ce infatisa un banchet din Evul Mediu. Ziua devenea din ce in ce mai ciudata.

.............................................................
Gata si a doua parte! Sper sa va placa la fel de mult ca si mie!

Oglinda, oglinjoara

Acesta este un one-shot scris de  Procrastinator-starting2moro.
Avand in vedere ca nu mai am ce sa traduc, (cel putin pana Rainbowserpent va posta urmatorul capitol) am decis ca un one-shot e cea mai buna optiune.
Mi-a placut mult ideea, desi as fi preferat un final ceva mai happy...
Daca va place si voua, mai pot traduce astfel de one-shot-uri. Ziceti-mi doar ce pereche v-ar placea sa fie suubiectul lor. Va pup*
............................................................................

Ochii ei privira in stanga, in dreapta si ajunse la concluzia ca tacerea stranie din camera ce-ti dadea fiori pe sira spinarii era asemanatoare atmosferei unui film de groaza.

Din nefericire, parea ca biblioteca de la Hogwarts era locul perfect pentru o scena horror.

Lily Evans isi dadu ochii peste cap neacordand niciun fel de atentie senzatiei ingrijoratoare de gol in stomac. Rontanind capatul penei, continua sa se concentreze la cuvintele lungii carti pe care o avea de citit. Asta pana auzi un scartait puternic ce suna ca pasii unui om : aproape isi baga pana pe care o rodea intr-o nara, cand isi intoarse capul. Desigur, nu era nimeni acolo, asa ca isi lasa scaunul pe spate ca sa priveasca pe coridorul dintre rafturile bibliotecii.

Se ingrijora si mai tare cand isi dadu seama ca bibliotecara nu era la biroul ei de la intrare, ca de obicei; Lily crezu ca femeia putin intr-o ureche are treaba altundeva, aranjand cartile in ordine alfabetica dupa ce Sirius Black le deranjase doar ca sa o enerveze.

Cand fata intrase in biblioteca, aceasta era goala si voia sa creada ca si acum era la fel. Cu toate acestea, senzatia de gol din stomac pur si simplu nu disparea. Dandu-si parul pe dupa ureche-un obicei care-si facea aparitia doar cand era nelinistita-isi cobori privirea inapoi in paginile cartii. Un alt sunet se auzi, iar privirea-i tasni in sus. Se uita in jurul sau si, din cauza fricii, indoi putin coltul paginii (desi era impotriva acestui lucru-indoirea paginilor).

-Cine-i acolo? intreba ea.

Asa cum era de asteptat, cel care declansase zgomotele nu raspunse, dar Lily era sigura ca fusese cineva; acele sunete erau cu siguranta facute de om. Intrebandu-se daca ar trebui sa-si scoata bagheta, privirea ei cazu pe o carte ce plutea. Se incrunta si privi volumul-acesta iesi de pe raft si incepu sa se deschida si inchida singur.

Paginile incepura sa fosneasca repede inainte sa aterizeze zgomotos inapoi, fiind inlocuita de o alta. Se intampla din nou, cu o alta carte, dar in loc sa ajunga la locul ei, cazu pe podea, urmata de un singur cuvant:

-Prost!

Lily era confuza.

-Peeves? banui ea. In adancul ei stia, totusi ca strigoiul si-ar fi facut o aparitie mai spectaculoasa, poate mai galagioasa. Cel putin i-ar fi aruncat o carte in cap pana acum.

Se astepta ca acea carte sa zboare inapoi pe raft, dar fu surprinsa cand o vazu miscandu-se pe podea ca si cand i-ar fi fost administrate suturi consecutive.

Chiar cand Lily era pe cale sa-i ordoneze strainului sa se arate, o bucata de panza veni de nicaieri, acoperindu-i ochii. Incerca sa o dea jos, dar era bine legata.

-Ce se-ntampla? tipa ea.

-Scuze, Lily.

Cunoscu imediat acea voce, iar pe fata ei aparu o grimasa de dispret.

-Pp-Potter? se balbai ea. Potter, ce dracu’ faci?

Se ridica de pe scaun, orbecaind. Inca mai incerca sa-si dea jos bucata de material ce-i acoperea ochii.

-Ia dracia asta de pe mine! Potter! Potter, ce incerci sa…

O mana ii acoperi gura si simti cum este ridicata in aer si pusa peste ceva-umarul lui James, cel mai probabil. El o scoase din biblioteca ajutat de multiubita lui Pelerina Invizibila.

Dintr-un oarecare motiv, Lily nu credea ca fusese rapita ca sa-l ajute cu invatatul.

Dupa zece minute, Lily renuna sa mai tipe la James, enervata ca inca era carata pe umarul lui. Cu toate acestea, ii placea sa bata din picioare si ranjea de fiecare data cand genunchiul ei ajungea intre picioarele lui.

-Opreste-te, o avertiza el dupa a zecea lovitura.

-Cel putin spune-mi unde ma duci, ceru ea.

-Doar asteapta si vei vedea.

-Asteapta-asteapta si vei vedea? Potter, practic m-ai rapit! Lovi cu pumnii in spatele lui. Asta e rapire! Lasa-ma sa plec! Lily il apuca de cureaua de la pantaloni, trase furioasa, iar James chitai deranjat simtind acel sentiment incomod, mai ales ca fata se apucase sa-l traga de lenjerie.

-Ei, dracie! Lily, inceteaza!

Lily il ignora si trase din nou, ranjind malefic.

-Serios, opreste-te. Pot sa-ti tabacesc fundul in pozitia asta, asa ca mai bine ai lasa cureaua in pace.

Ea ii dadu drumul imediat, dar se intoarse, in mod imatur, la lovirea abdomenului sau.

-Unde ma duci, Potter? Ne-am pierdut? Ai mers pe aceeasi portiune de coridor de trei ori!

-Exact de atatea ori trebuie ca sa poti intra in Camera Necesitatilor.

Nu suna bine pentru Lily.

-Camera cum? Potter, lasa-ma-n pace chiar acum!

Auzi scartaitul unei usi ce se deschide-pentru ea insemna intrarea intr-o camera necunoscuta-Camera Necesitatilor, cum o numise James. Fu in sfarsit data jos de pe umarul baiatului si asezata in picioare. O pereche de maini ii atinse soldurile si o pozitiona mai bine iar Lily, ghicind cui ii apartin, palmui aerul amenintatoare; James chicoti drept raspuns. Cand simti materialul alunecand de pe ochii sai, pregati o prelegere furioasa-indreptata catre baiat, desigur. Spre surprinderea ei insa, el nu era de gasit.

-Potter? Lily se facu o pirueta si se asigura ca nu era nimeni in preajma. Era mai mult decat suparata pentru ca fusese rapita si nici macar nu-i putea vorbi rapitorului.

Inspecta camera mica, alungita. Peretii erau complet goi, lucru care o descuraja. Observand o usa din apropiere si crezand ca e un mod de a iesi, se apropie de clanta, dar ceva din partea opusa a incaperii ii atrase atentia. Holbandu-se intr-acolo, descoperi o oglinda.

“Nu te lasa distrasa, Lily” isi spuse ea intorcandu-se catre usa.

Chiar cand voia sa o deschida pentru a doua oara, inlemni, simtindu-si privirea atrasa de oglinda. Era ceva misterios in legatura cu ea si Lily era gata sa parieze ca nu era o oglinda obisnuita. Parea sa o cheme. Aruncand o ultima privire usii, isi lua mana de pe clanta, complet absorbita de ciudatul obiect. Merse pana acolo incet, cu pasi ce nu scoteau niciun sunet.

Odata ajunsa in fata oglinzii, ochii ei se oprira pe inscriptia de pe cadru: “erised stra ehru oyt ube cafru oyt on wohsi”*.

Se incrunta. Asta era pasareasca? O limba inventata sau o anagrama, poate? Ar fi petrecut mult dimp descifrand mesajul, dar privirea ii cazu pe reflexie.

I se taie rasuflarea in timp ce se dadu cu un pas in spate. Oftatul sau se transforma intr-un chitait si mai surprins cand spatele sau atinse pieptul unui anumit James Potter. Se infiora cand simti atingerea calda a mainilor lui pe umerii sai si barbia odihnindu-i-se in curbura gatului sau.

-Ce vezi?

Inima ei incepu sa bata mai repede si incerca sa se concentreze la reflexia din oglinda.

-Ce ar trebui sa vad? Simti zambetul lui James pe pielea ei.

-Arata cea mai puternica, cea mai disperata dorinta a inimii celui care sta in fata ei.

Aceasta descoperire nu fu de bun augur pentru Lily; inghiti din nou in sec fara sa indrazneasca sa-l priveasca in ochi.

-Tt-tu ce vezi? ii plasa intrebarea, incercand sa-i distraga atentia.

-Ne vad pe noi.

Lily se temuse de raspuns.

-Ne vad pe noi, continua el incet, casatoriti, cu copii, o casa mare…eu iubindu-te, tu, iubindu-ma…Privirea lor se contopi in sfarsit, iar Lily se intoarse sa il priveasca ca si cum l-ar fi vazut pentru prima data.

-Ce vezi? o intreba James din nou, cu un zambet cunoscator.

-Vad…se intoarse cu fata la oglinda sa mai priveasca odata. Vad…facu o pauza. Vocea si trupul ii tremurau . Ma vad…pe mine ca Ministru al Magiei raspunse putin cam prea repede.

Lily simti cum devine rigid, desi imediat scoase un chicotit. Fata nu-si dadea seama ce poate fi asa de amuzant.

-Nu asta vezi, zise James. Ea tocmai voia sa-i replice increzatoare un “ba da!”, dar toate gandurile coerente se imprastiara cand James incepu sa-i sarute gatul.

-P-Potter. Rosi, jenata ca respiratia ei devenea sacadata din cauza lui. Potter, ce faci? intreba, dar nu reusi sa-l opreasca. Ramase rigida, nesigura de ce ar trebui sa faca, dar ii scapa un geamat de placere cand buzele lui le intalnira pe ale ei. Sarutul se adanci iar cei doi se dadura in spate pana cand James o lipi pe Lily de oglinda.

-Spune-mi ca vezi aceeasi imagine ca si mine. Ochii lui James  scanteiara in timp ce-i mangaia obrazul cu degetul mare.

-Eu…Lily isi inchise ochii si ii sprijini frunea pe a lui. Ii deschise din nou si se uita implorator la el. Imi pare rau, nu vad ce vezi si tu.

-Lily…

James incerca sa o prinda de mana, dar pasii ei deja rasunau pe podea, in timp ce fata mergea catre usa.

-Lily, incerca el din nou. Lily, stiu ca minti.

Se uita inapoi la el cu un zambet trist. Privirea ei mai cazu odata pe reflexie inainte sa iasa din Camera Necesitatilor lasandu-l pe James sa ofteze si sa-si sprijine spatele de oglinda, vrand ca gustul buzelor lui Lily Evans sa-i ramana pentru totdeauna pe buze.

Odata ce fata parasi camera si intra in coridorul cu tabloul lui Barnabas cel Smintit, se sprijini de cel mai apropiat perete si se lasa sa alunece pana cand atinse podeaua, privind tavanul si abtinandu-se din plans.

Vazuse exact acelasi lucru ca si James in oglinda. Problema era ca vedea acea imagine zilnic: in ferestre, linguri, in ochii lui. Problema era ca avea o replica a Oglinzii lui Erised chiar pe pupila..

*I show not your face but your heart’s desire. (nu-ti arat fata, ci dorinta cea mai arzatoare)

Anunt

Hei, dragelor, voiam sa va anunt de pe-acum ca astazi n-am sa postez nimic, deoarece am intrat intr-o frenezie/obsesie numita Jocurile foamei. Am citit aseara primul volum pe nerasuflate, iar astazi sper ca il voi citi pe al doilea si macar jumatate din ultimul. Sper ca maine voi putea continua cu tradusul!
Imi cer scuze. Va puuuup:*

P.S: Daca reusiti sa puneti mana pe serie, n-o lasati sa va scape, e minunata.

Capitolul 5-Frica de singuratate

Partea 1

Restul zilei trecu repede. Epuizata de intamplarile zilei, ca si de noaptea precedenta, Lily observa cu greu ce se intampla la ora de Grija pentru Creaturile Magice pana cand profesorul Dulse a atentionat-o sa fie mai atenta la  Crupul de care trebuia sa aiba grija, pentru ca el incerca sa il manance pe al lui Jenny: acesta fusese numit cu afectiune Scruff deoarece ii amintea fetei de de Jack Russel Terrier-ul pe care il avea acasa, exceptie facand coada bifurcata.

Pranzul trecu intr-o doara si fara sa-si dea seama, Lily era in clasa de Potiuni, ultima ora a zilei si nu se putea opri din cascat.

-…daca este preparata corect, Potiunea Pacii poate avea un efect calmant, relaxant, zise profesorul Slughorn, iar Lily se forta sa stea cat mai dreapta mai ales ca el o privea. Ea era un elev model si, pana la urma, Potiuni era material ei preferata. Reputatia si notele ei nu puteau fi compromise de o noapte nedormita, problematicul subiect “Remus Lupin”si traznaile lui Peeves.

-Daca e preparata incorect, continua Slughorn, poate avea un effect prea relaxant…imi poate spune cineva? Domnisoara Evans?

-Ei bine, daca Potiunea Pacii este preparata gresit, cel care o bea intra intr-un somn adanc, aproape de coma. Lily isi forta pleoapele sa nu se inchida cand mentiona somnul, somnul dulce, doar cinci minute…nu! Trebuie sa raspund la intrebare. Isi suprima un alt cascat…si daca e preparata incorect, va, uh, exploda?

Profesorul Slughorn chicoti:

-Un raspuns la obiect si ce denota imaginatie, ca intotdeauna, domnisoara Evans. Cinci puncte pentru Cercetasi! Lily simti mandria incalzind-o. Acum, veti gasi instructiunile pentru prepararea Potiunii Pacii la pagina doua sute douazeci si doi a cartilor voastre. Aveti doua ore si vom testa potiunile voastre la finalul orei. Mult noroc tuturor!

Cu pleoapele grele, Lily rasfoi Almanahul Preparatorului de Potiuni, tinandu-si cu greutate ochii deschisi.

-Fetito draga, se auzi vocea lui Slughorn ca venind dintr-un tunel lung, ce s-a-ntamplat?

-Hm, mormai Lily ridicandu-si rapid capul din manual, imi cer scuze, domnule professor, zise privind la ceaunul lui Jenny din care se riidicau scantei verzi.  Am avut o noapte lunga.

-Pai, nu ne putem astepta ca elevii nostri sa nu fie incantati de prima zi a anului scolar si sa nu stea toata noaptea treji. Uite, bea asta. Scoase o sticluta din buzunar. Inauntru era un lichid turcoaz ce stralucea usor iar pe eticheta scria Potiunea de Trezire (consumati doua picaturi odata.).

Lily masura cu atentie doua picaturi de Potiune si le bau, puse capacul, si ii returna sticluta lui Slughorn.

Imediat, isi simti ochii recastigandu-si functionalitatea si o stare de bine se raspandi din varful degetelor sale.

Lily se infiora la ciudata senzatie.

-Simpatica potiune, nu-i asa? Zise Slughorn jovial. Efectul ii va trece in trei ore.

-Voi avea timp sa-mi fac si temele…multumesc, domnule, zise Lily zambind. Isi deschise cartea la pagina corecta si incapu sa zdrobeasca doua grame de piatra lunii intr-o pudra fina. 

-Orice pentru eleva mea preferata, zise profesorul clipind si apoi merse la potiunea lui Sirius care suiera si scotea un fum gros, avand o consistenta de ciment. 

 “In continuare, adaugati doi spini de porc spinos sub forma de pudra si amestecati usor.”

Urmand instructiunile cu grija, Lily zdrobi spinii si apoi lasa radacina Valeriana sa se toace singura in timp ce ea masura alte ingrediente.

Masura 5 grame de radacina Valeriana, o adauga amestecului si incepu sa decanteze sucul Yarnwoood, astfel incat sa separe bulgarasii adesea gasiti la fundul sticlei.

Folosindu-si bagheta pentru a amesteca potiunea, de doua ori in sensul acelor de ceasornic, de trei ori in sens invers si din nou de doua ori in sensul acelor, Lily reciti instructiunile pentru a-si verifica toate ingredientele.

Inainte ca ea sa-si dea seama, Slughorn striga:

-Mai aveti doar cinci minute! Acum e momentul perfect sa adaugati Siropul de Spanz amestecului vostru, lucru care ar trebui sa transforme culoarea potiunii in turcoaz, daca pana acum ati lucrat corect.

“La final”, citi Lily, “adaugati doua lingurite cu Sirop de Spanz la pudra din corn de unicorn si asteptati pana cand pudra e complet dizolvata, atunci cand va deveni verde.”

Luand sticluta cu Sirop, fata masura cu grija si apoi astepta ca pudra fina si stralucitoare sa se dizolve. In acest timp, se uita prin incapere, la ce faceau ceilalti. Roba lui Jenny luase foc din cauza scanteilor verzi si incerca sa stinga flacarile cu manualul; in colt, Sirius trebuise sa ia totul de la capat, deoarece potiunea lui devenise tare ca piatra; a lui James nu se facea portocalie, culoarea ce trebuia dobandita inaintea turcoazului (si Lily banuia ca radacina Valeriana nu fusese adaugata in cantitatea corecta), iar din partea de camera a Viperinilor venea un teribil miros de sulf.

Uitandu-se inapoi la pudra ei, o vazu luand culoarea verde intunecat. Avand grija sa nu verse niciun pic, o adauga in ceaun, iar lichidul din interior se facu de un albastru luminos. Lily dadu focul mai incet.

Cu un satisfacator sunet acidulat, Potiunea incepu sa faca bule scotand fuioare de abur translucid, roz, si dobandi o nuanta frumoasa de turcoaz.

Lily putu sa miroasa lavanda, lemneul de santal si tamaia, miros care, conform manualului lor era mirosul succesului…sau al Potiunii de Pace.

Oprind focul si punand capacul ca Potiunea sa ramana calda, ea privi prin clasa. Cele mai multe amestecuri pareau fara speranta: al lui Jenny devenise neagra si inca scotea scantei. Al lui Mary se evaporase complet; cel al lui Peter Pettigrew era gri si mirosea a oua clocite. A lui Remus era turcoaz, dar cu o nuanta mai deschisa decat a ei-probabil pusese putin mai multa piatra lunii. A doua Potiune a lui Sirius nu era mai putin dezastruasa decat prima-se ingrosase si era de un galben fluorescent, iar a lui James era inca portocalie.

-Incearca sa mai adaugi un gram de radacina Valeriana, il instrui Lily si apoi se uita si la alte ceaune.

Se auzi un sunet acidulate, la fel ca acela facut de Potiunea ei si vazu aburul rozaliu iesind din ceaunul lui James si zambi inauntrul sau: un alt amestec ce iesise perfect datorita ei.

-Bine, toata lumea, indepartati-va de ceaune, zise Slughorn, voi veni sa le verific.

Lily ramase mandra langa ceaun in timp ce profesorul il examina.

-Nuanta perfecta de turcoaz, bule mici, ba chiar ti-a reusit si aburul rozaliu, o complimenta el, si acea aroma de lavanda, lemn de santal si tamaie…ei, draga mea, te-ai intrecut din nou pe tine insati.

Lily zambi, iar Slughorn se muta la o alta masa.

Se parea ca singura persoana careia ii iesise mai bine decat lui Lily era Severus, lucru care o enerva; aburul Potiunii sale era de un rosu aprins, descris de Slughorn ca “reusit numai de avansati”. Cum stia sa faca asa ceva? Lily se pomeni intrebandu-se geloasa daca baiatul chiar avea timp sa invete in plus, cand el isi petrecea timpul cu amicii sai Devoratori ai Mortii? Era ca un zmeu pe care ei il controlau cum voiau.

Dupa ce toate Potiunile Disparura (Lily pastrase un flacon mic din a ei, doar preventiv), instrumentele spalate si impachetate, Lily se lasa pe spate jucandu-se cu fermoarul gentii ei in timp ce elevii ramasi trecura pe langa ea.

-A, Lily, draga mea, cu ce te pot ajuta?

-Ma-ntrebam, domnule professor, cum de a stiut Severus despre aburul rosu-sigur prietenii lui nu-i dau timp sa invete nimic.

-Ah, chiar ma gandeam ca nu-ti va placea sa fii intrecuta…vezi tu, domnul Plesneala a venit si si-a exprimat interesul pentru Potiuni, asa ca i-am oferit notite mai vechi de-ale mele pentru a-l ajuta.

-Le-as putea imprumuta si eu, domnule profesor? Cand vi le returneaza, desigur, zise Lily determinata sa nu fie intrecuta de Severus Plesneala.

-Desigur! Zise Slughorn, desigur, draga mea, dar singura problema este ca domnul Plesneala mi-a cerut permisiunea  sa le pastreze pe termen mai lung, si nu cred ca ar fi dispus sa le returneze mai devreme…

-A, da? Vom vedea, raspunse Lily.

-Sunt sigur ca vei vedea, zise Slughorn batand-o usor pe spate, sunt sigur ca o vei face, dar daca bietul domn Plesneala va face fata ideii tale de “a vedea”, e un lucru complet diferit.

Lily zambi reamintindu-si de Slughorn si cum acesta o gasise blestemandu-l pe Sirius pentru ca-si batuse joc de Severus si pentru ca o numise scumpa Lily. Acela fusese incidentul care (inafara ca-l bagase pe Sirius in spital cu prea multe brate), ii asigurase un loc in Clubul lui Sluggie.

-Ar trebui sa facem o Adunare in curand, zise profesorul ca si cum i-ar fi citit gandurile, asteapta-mi invitatia. Dar momentan, draga mea, scuza-ma: va fi o placinta minunata la cina ce necesita toata atentia mea.

Zambind, Lily isi stranse lucrurile si iesi din temnitele unde se tineau orele de Potiuni, urcand scarile cate doua odata; intra in Marea Sala, in timp ce toata lumea se aseza.

-Hei, Lily, striga Mirabelle plecand de la masa Viperinilor si apropiindu-se de prietena ei.

-Ce s-a-ntamplat?

-Pai, nimic, doar ca…se apropie mai tare de Lily-Adam Gerdal de la Astropufi m-a invitat in oras chiar cand veneam de la Potiuni.

-A, raspunse Lily surpinsa. Ma asteptam sa-mi spui ceva grav, ca un cunoscut atacat de Stii Tu Cine….

-Nu, dar ce crezi? Ar trebui sa spun da?

-Care e Adam Gerdal?

-Acolo, la masa Astropufilor, sta langa fata aceea cu panglici ciudate in par.

-Unde?

-Putin mai incolo, ii directiona Mirabelle privirea.

-Baiatul cu par saten si cret?

-Dap!

-Vrei sa spui…acel Adam, cu care ne certam pentru ca era indragostit de Jenny?

-Da, el e….

-Mirabelle, nu sunt sigura dace e cel mai sensibil baiat din cati poti gasi…

......................................................................

Partea a 2-a

-Hm? Zise Mirabelle holbandu-se visatoare la ceafa lui Adam.

-Iti amintesti cum obisnuia s-o urmareasca pe Jenny peste tot ca o umbra? N-o lasa deloc in pace.

-E putin obsesiv. As zice sa nu iesi cu el.

-Multumesc, Lily, zise Mirabelle vesela. Ii voi spune maine.

-Cu placere. Doar da-i papucii intr-un mod dragut.

-Ce? Intreba Mirabelle distrasa, deci unde crezi ca ar trebui sa mergem mai intai cand ajungem in Hogsmeade? Am auzit de o ceainarie noua, a lui Madam Puddifoot…

-Tu ai auzi vreun cuvant din ce-am zis?

Mirabelle, holbandu-se la Adam, scoase un “hmm?” vag, iar Lily observa ca era o cauza pierduta.

-Ne vedem maine, zise ea resemnata si se duse catre Jenny si Mary, care erau adancite in conversatie.

Mary, observa Lily imediat ce se aseza la masa Cercetasilor, ignora farfuria din fata ei si vorbea animata cu Sirius, care o privea ca un lup infometat. “Tipic lui Black”, gandi Lily acra si se intoarse sa o intrebe pe Jenny despre Adam Gerdal, doar pentru a o gasi vorbind cu Danny Crew, prietenul ei e la Ochi de Soim cu care iesea de vreo doi ani.

Cu doua prietene de o parte si de alta a ei, fiecare blocate in lumi diferite, Lily se servi morocanoasa cu niste placinta, cand aparu Remus.

-Hei, Lily.

Lily icni luata prin surprindere si isi scapa placinta in poala. Folosind niste injuraturi spectaculoase ea isi dori sa nu fi folosit o pata pe roba ei drept scuza dimineata; lucrurile despre care mintea aveau o tendinta enervanta de a se intampla in realitate.

-O scuze, spuse Remus, scotandu-si bagheta. Curatenius!

Partea din fata a robei lui Lily se umblu de bule de sapun care disparura la fel de repede precum aparusera, lasand-o uscata si curata.

-Multumesc, Remus, zise fata recunoscatoare.

-Ma pot aseza? intreba el politicos.

-Sigur, raspunse Lily. Da-te mai incolo, Mary. Remus se aseza intre ele. Astea doua sunt ocupate sa le vorbeasca iubitilor, asa ca orice companie este bine venita. Chiar ma plictiseam.

-Pai, Remus isi aduna gandurile, ce voiai sa zici azi-dimineata? Despre James?

-A…uite, Remus, nu conteaza. Ma intrebam doar de ce James se comporta asa de civilizat in ultima vreme, minti ea determinata sa nu-i spuna despre tatal lui James. Daca acesta nu-i spusese inca, insemna ca nu voia ca Remus sa stie.

-Imi pare rau, am reactionat aiurea, Lily..sunt foarte obosit.

-Din cauza lunii pline de saptamana trecuta? Intreba ea compatimitor.

-Eu-ce-luna-ce legatura are asta cu mine?

-Remus, zise Lily incet, stiu ca esti varcolac.

-Dar n-am zis niciodata….cum ai…?

-Oh, haide, nu sunt proasta. Mi-am dat seama de asta anul trecut. Asta se-ntampla daca faci cercetari la Astronomie si Aparare impotriva Magiei Negre in plus.

-Oh…fata lui trada ingrijorarea…dar n-ai…?

-N-am spus si nu voi spune nimic, Remus. Esi prietenul meu.  Nu te voi trada.

Ofta.

-Asta e o mare usurare. Iti multumesc; nu stii cat de mult inseamna pentru mine. Voi spune ca ti-am vorbit urat daca ne intreaba cineva de ce nu mai vorbim…

-Ce?

-Pai sunt un monstru periculos. Nu vrei un astfel de prieten, nimeni n-o face. Strengarii sunt o exceptie….tu nu trebuie sa-mi pastrezi secretul si sa-mi fii prietena.

-Sa nu te mai gandesti niciodata la asta, Remus Lupin, zise Lily fioroasa. Ti-as ramane aproape chiar daca ar sti toata scoala. Esti o persoana minunata. Sa nu lasi pe nimeni sa spuna altceva.

-Dar…

-Si daca o va face cineva, sa-l trimiti  la mine.

Remus o privi si-i vazu gratitudinea din ochi.

-Multumesc, Lily. Pentru tot.

Ea ii dadu o imbratisare rapida.

-Sa nu te mai ingrijorezi cu privire la James, ok?

-Cine vorbeste despre mine? veni o voce. Hei, da-te mai incolo, ii zise James lui Jenny si se aseza intre ea si Lily. Ce spuneati…?

-In afara de faptul ca esti enervant, ca e inspaimantator de ciudat felul in care apari de nicaieri si ca asculti conversatiile oamenilor, nu vorbeam despre tine, zise Lily calma continuand sa manance placinta.

-A, bine, replica James, imi pare bine ca nu spuneati ceva dragut.

-Niciodata, pufni Remus.

-Gura, Lunaticule, zise James aproape vessel, servindu-se cu cartofi.

-A, deci de-aia ii spuneti Lu-incepu Lily tare.

-ORICUM, despre ce credeti c-o sa invatam la Aparare impotriva Magiei negre astazi? intreba Remus acoperind-o.

-Ce voiai sa spui, Evans? se interesa James.

-Shh, facu Remus nelinistit.

Lily se apropie de James si zise incet:

-Stiu ca Remus e varcolac din anul sase, dar abia acum si-a dat seama, asa ca e putin nervos.

-Dar-eu-niciodata n-am…

-Of, ce e cu voi, baietii, pe bune? Credeti ca am ochii inchisi? Si nu, inainte sa intrebi, n-am spus nimanui. Uite mai bine du-l pe Lunatic in pat cu un sendvis sau ceva, arata de parca hiperventileaza.

-Dar cum ai-?

-I-am spus deja lui, replica Lily scurt, impingandu-l pe James; intreaba-l cand ajungeti sus si lasa-ma sa mananc cat prietenele mele flirteaza cu iubitii lor.

Se dadu inapoi cand ii auzi autoritatea din voce, lua o farfurie cu mancare si striga:

-Hei, Amprenta, Sobo, am nevoie de voi. Acum.

-Sunt putin ocupat acum, zise Sirius continuandu-si conversatia cu Mary.

-Of, bine, atunci stati aici. Wingardium Leviosa! Farfuria cu mancare incepu sa leviteze deasupra lor. Haide, Moony; James il lua si lasa farfuria sa pluteasca in urma lor-asa parasira Marea Sala.

Lily isi termina placinta in liniste, auzind doar franturi ale conversatiilor din jurul sau.

-Sigur, putem merge in Hogsmeade…la Trei Maturi, in doua saptamani…?

-Nu.  toti din familia mea sunt ciudati cu sange pur. Au fost ingroziti cand au aflat ca am intrat la Cercetasi…

-Dar esti sigur ca vei avea destul timp? Aparent, McGonagall le da un morman de teme celor de la Ochi de Soim…

-…asa ca daca s-ar intampla sa-ti pice cu tronc o Cercetasa cu sange semi-pur ar muri din cauza socului?

-Va fi ok. Voi scrie noaptea, daca asta trebuie sa fac ca sa te vad…

-Sa fiu sincer mi-ar placea sa se-ntample asta. Ar fi dragut sa merg la Hogsmeade cu o Cercetasa cu sange semi-pur…caumva familia mea ar prinde de veste…dar ce-ar putea sa-mi faca? Stau cu familia lui James acum.

Plictisita sa mai asculte, Lily aluneca in liniste afara din Marea Sala, in umbrele de pe coridoarele lungi, de piatra. Deci, toata lumea inafara de ea mergea la Hogsmeade in doua saptamani impreuna cu cineva, nu-i asa? Sau poate ea nu va merge: nu era nimeni cu care ar putea iesi…

Se auzi un “pac!” cand Lily se ciocni cu cineva.

-Au…isi freca ea fruntea. Privi in sus si intalni privirea celui de care se lovise.

-James?

-Au…zise el in timp ce-si aseza ochelarii. Tu si cu mine n-avem prea mult noroc in coliziunile-astea, nu-i asa?

-Evident ca nu, raspunse, inca masandu-si capul; ii lua usor ochelarii. Occulus Repairo! Atinse ochelarii cu bagheta si acestia revenira la forma normala.

-Mersi, mormai James in timp ce si-i punea inapoi pe nas. Occulus Repairo? E putin fantezist, nu-i asa? Nu e Repairo pentru sticla?

-Ei bine, Occulus Repairo e o vraja mai…la subiect. Sticla ochelarilor e diferita de cea a ferestrelor, asa ca trebuie reparata in alt mod. Alfel, nu ar mai avea posibilitatea de a-ti imbunatati vederea. E ca si la incuiati. Au reparatori de ochelari si reparatori de geamuri.

-Aham, zise James.

Urma o pauza extrem de incomoda ce parea sa dureze pentru eternitate si Lily se simti jenata.

In cele din urma, James rupse tacerea.

-Eu ar trebui…

-Da, si eu.

-Deci, o sa-scuze ca m-am ciocnit de tine.

-Nu-i nimic, si mie-mi pare rau. Doar…vezi ca amicii nostri Cercetasi nu sunt prea…sociabili.

-De ce nu?

-Pai, fiecare are pe cineva cu care planuieste sa merga in Hogsmeade…

-A, imi amintesc ca Amprenta spunea ca spera s-o invite pe Mary anul asta…evident, nu e foarte rabdator.

-Cam asa ceva.

Urma o alta pauza, iar Lily se intoarse sa plece, cand James o striga.

-Tu cu cine mergi, Lily?

Ametita si surprinsa, pentru ca de obicei ii spunea Evans, Lily se intoarse:

-Ce?

-In Hogsmeade…Cu cine te duci?

-Of, nu fi zanatic! De ce as-Nu merg cu nimeni!

-A, raspunse James. Pacat.

-Da. Noapte buna.

-Noapte buna.

Mergand repede catre Camera de zi a Cercetasilor, Lily se intreba pentru prima data cum ar fi fost daca James ar fi invitat-o in oras si ea ar fi acceptat.

Ingrijorata cu privire la propriile ganduri si simtind efectele Potiunii de Trezire slabind, se pomeni in fata tabloului Doamnei grase.

-Parola?

-Prune dirijabile, zise Lily amintindu-si-o de le intalnirea cu Prefectii.

-Corect, spuse Doamna grasa si deschise portretul.

Se aseza si oprindu-si un cascat, Lily isi scrise tema la Istoria magiei, eseul pentru ora profesorului Slughorn, apoi isi impacheta lucrurile si se duse la culcare, de doua ori mai obosita decat inainte sa ia Potiunea de Trezire.

Capul ei incepu sa se invarta cand se aseza in pat determinata sa adoarma inainte savina colegele ei galagioase care vor vorbi cu siguranta despre intalnirile lor din Hogsmeade.

Remus va fi in regula? Arata asa de ingrijorat si palid…Ce-ar trebui sa faca atunci cand toate fetele vor fi in Hogsmeade cu iubitii? Ar trebui sa stea cu Jeannie…nu, ea va iesi probabil cu Sean O’Connor, baiatul cu care se vedea de anul trecut…Asa ca Lily va fi cea singuratica…poate ca ar trebui sa-si gaseasca un amic, sau sa stea cu unul din cupluri…

“Nu”, se gandi ea rostogolindu-se pe cealalta parte. “Ma voi infrunta atunci cu situatia”.

.............................................................
Heyyy! Am ajuns la zi cu capitolele:X Cred ca acesta este de departe preferatul meu, Lily incepe sa se gandeasca la James. E super de bine, nu? Urmatoarea postare va fi...nu stiu exact cand, atunci cand va posta Rainbowserpent urmatorul capitol. Pana atunci, enjoy!

P.S: Am si eu ceva cu aspectul blogului. Parca in sfarsit se potriveste, nu? Cu bufnita...Oricum, sa-mi dati de stire daca se incarca sau nu bine, daca se vad bine postarile...sa-l mai aranjez putin. See you soon!