Capitolul 9-Snuffles

Ziua de sambata incepu promitator, si ii lua ceva timp lui Lily sa-si dea seama ca era week-end. Stand in pat, cu parul facand tot posibilul sa iasa din coada impletita, fata casca si lua Povestirile lui Tristan Ternshaw, vrajitor in aer liber (acum si cu poze incluse).

-Oh, ce citesti, Lily? veni vocea lui Mary de langa ea. Lily tresari si o vazu pe Mary care privea peste umarul ei la poza lui Tristan; vrajitorul zambea cat de mult putea, avand in vedere ca ca facuse o Vraja de Levitatie asupra unui pui de crocodil. Se intorcea din cand in cand se le zambeasca fetelor.

-Tristan Ternshaw? intreba Mary.

-Ce-i in neregula cu el? replica Lily.

-Pai as putea spune ca este-

-Extrem de aratos, continua Jenny.

-O bucatica, zise Mary.

-Dragut, aprecie si Jessie.

-Superb, sopti Bethany.

-Of, Doamne, fetelor! tipa Lily. Sunteti asa…asa de…

-Superbe? pufni Jenny intr-o imitatie infricosator de fidela a vocii visatoare pe care Bethany (care acum arata stanjenita) o folosise.

-NU! Sunteti doar enervante! Va ganditi si la altceva inafara de atractie fizica? Tipul asta scrie carti grozave-de fapt campeaza chiar in salbaticie, singurele lui ustensile fiind un cort si o bagheta.

-Chiar ai citit asta? intreba Mary. Eu m-as uita doar la pozele cu el.

-Nu, serios…?

-Vorbind de Sirius, schimba Jenny subiectul, ce vei purta astazi, Mary?

-Ce vrei sa spui? interveni Lily, confuza.

-Ce, crezi ca se va duce dezbracata? pufni Jenny.

-Nu, ar fi ridicol-unde mergi?

-Daca ma gandesc mai bine, zise Mary fara sa-i dea atentie lui Lily, Sirius ar fi foarte amuzat daca m-as duce goala.

Gura lui Lily se deschise ointr-un “o” care exprima o profunda surprindere. Despre asta vorbeau. Despre intalnirile variate pe care prietenele ei le aveau si la care ea nu urma sa faca parte. Se intreba chiar daca n-ar trebui sa ramana singura, la scoala.

-Mai bine nu te-ai duce dezbracata la intalnirea cu Sirius Black-ca de nu, o sa va strang de gat pe amandoi, zise Lily amenintatoare.

-Ca si cum chiar as fi facut asta, se bosumfla Mary.

-Am cateva chestii in garderoba, incepu Jessie.

-Oh, si eu o sa-ti fac parul! sari Bethany.

-Am o rochie foarte frumoasa, zise Jenny emotionata. As putea sa ti-o imprumut-ti s-ar potrivi foarte bine. Eu voi purta doar blugi si tricou. Lui Danny nu-i pasa.

-Si lui Sirius da? intreba Mary.

Fetele se privira unele pe celelalte incercand sa nu rada.

-O sa-ti aduc rochia, zise Jenny repede sarind si deschizand sifonierul din lemn impartit in cinci raftrui, cate unul pentru fiecare fata.

-Eu te voi machia, spuse Jessie.

-Ce reconfortant, murmura Lily cu amaraciune pentru sine. Aceste fete, prietenele ei pe care credea ca le cunoaste mai bine, se agitau si se impopotonau pentru niste baieti? Isi planuiau coafurile si machiajul si isi alegeau ROCHII? Ce se intampla cu lumea?

-De fapt, am cateva, veni vocea lui Jenny din interiiorul dulapului., ai vrea sa le incerci pe toate, sa vezi care ti se potriveste mai bine? aparu ea tinand in maini cateva rochii de culori diferite.

-Hei, Jenny, zise Lily incet pentru ca fetele gasisera un panou pentru ca Mary sa se poata schimba dupa el si astfel sa le poata surprinde, esti baietoasa, cum de ai atatea rochii?

-Cateva au apartinut surorii mele mai mari, ii raspunse Jenny in timp ce-i inmana lui Mary o rochie cu flori adevarate, nemuritoare pe ea, dar chestia e ca mi-am dat seama ca nu sunt feminina si ca transmiti un mesaj mai puternic fiind capabila sa porti o rochie dar ramanand dura.

-Asta, replica Lily in timp ce intorcea o pagina din care Tristan ii arunca zambete orbitoare, e un mod foarte logic de a gandi, Jen.

Lily se ridica si baga mainile adanc in buzunarele cardiganului mov al lui Jessie. Fetele care acum sporovaiau intr-un grup compact in fata ei, le convinsesera pe Lily si Jessie sa se imbrace si ele pentru a dovedi ca nu trebuie sa ai iubit ca sa arati uimitor.

Lily zambi cand si le aminti cicalind-o si asezandu-se in genunchi; in cele din urma o mituisera- ii spusesera ca ar fi sexist sa nu se aranjeze toate. Ar fi dovedit ca femeile au nevoie de barbati langa ele pentru a se simti bine in propria piele. Asta o convinsese, dar o facuse sa inceapa o prelegere lunga despre cat de misogin si stupid putea fi; datorita acestui lucru, celelalte fete (pentru ca Lily nu le acorda atentie, exceptand momentul cand o arsesera cu ondulatorul accidental, cand incepuse sa fie prea incantata de subiect si gesticula) putura sa-i faca parul, sa-i aplice putin machiaj-pe care ea il sterse cand fetele nu se uitara-si sa poarte cardiganul la moda al lui Jessie, cea mai buna pereche de blugi si niste pantofi cu flori pe care i-i pusese Mary cu forta. Acum regreta ca o lasase si abia astepta sa si-i scoata si sa ramana desculta; se gandea la starea sosetelor ei cand auzi o voce in urechea ei:

-Credeam ca nu te pregatesti si ca nu ai cu cine sa mergi in Hogsmeade.

Lily tresari si se intoarse ca sa-l vada pe James stand langa ea, cu o geanta de umar plina, purtand blugi si un tricou-ranjea .

-Nu, fetele m-au convins sa ma aranjez ca sa dovedesc ca nu am nevoie de un iubit ca sa ma distrez.

-Trebuie sa ai iubit ca sa te aranjezi si sa te distrezi? intreba James confuz; asta suna prea serios pentru baieti. Sa fiu sincer, suntem destul de nesiguri cateodata.

-Asta le tot spuneam fetelor…

Incepura o discutie lunga despre cat de misogini sunt unii si cat de prostuti pot fi baietii (fara trimitere la James). Continuara subiectul pana in Hogsmeade, cand Lily suspina de durere.

-Ce e? Esti in regula? Fata lui James era traversata de ingrijorare.

Lily isi scoase pantofii stupizi si de fetita din picioare si ofta:

-Acum am o bataie la picior. Pantofi stupizi…ningningning!

-Ning-ning-ning?

-Cele mai bune injuraturi, zise Lily si apoi sari peste o balta ca sa nu-si ude sosetele. Cred ca voi merge la Lorzii mierii…

-Bine, nu te voi intrerupe. Ne mai vedem, spuse James facandu-i vessel cu mana si indreptandu-se catre Dervish si Bangs cu geanta atarnandu-i lejer pe umar.

Uimita de cat de ganditor paruse James, Lily intra in cel mai apropiat magazin pentru a-si mentine picioarele uscate. Uitandu-se in jur, realiza ca se afla la Trei maturi.

Era plin de oameni care radeau si sporovaiau luandu-si bauturile vioi. Barul era acoperit intotdeauna de o ceata vaga care ii invaluia pe toti cei de-acolo si Lily fu surprinsa ca se putea vedea in oglinda din spatele tejghelei. Se incrunta la cardiganul mov-o facea sa para atat de feminina…

-Au, se planse ea cand cativa oameni o calcara pe picioare.

Vazandu-i pe Sirius si Mary, porni intr-acolo dar se opri. Cei doi stateau intr-un colt, se tineau de mana si pareau mult prea ocupati ca ea sa-i deranjeze.

Lily se intoarse si ii vazu pe Jenny si Danny…nu s-ar fi suparat daca i-ar fi intrerupt. Nu, n-ar face ea asta prietenei sale. S-ar simti vinovata.

La  o alta masa, Bethany statea cu cativa colegi din anul 7, dar printre ei se afla si Riley Conner, pe care fata incerca sa-l evite. Iesise cu el la sfarsitul anului 5 si regreta asta si acum, pentru ca era un ticalos misogin, asa ca prima lor intalnire se terminase su Riley stand singur la masa la care era si acum, acoperit din cap pana-n picioare cu Berezero si niste salata de fructe cu frisca.

Lily isi feri privirea deoarece Riley se uita sre usa; se duse mai aproape de tejghea (incercand sa evite picioarele altora) si comanda o Berezero. Madam Rosmerta, barmanita tanara si care arata bine puse banii in sertarul special, ii inmana o sticla si clipi catre ea.

-In locul tau, l-as evita pe acel Riley Conner, n-a fost prea fericit cand i-ai turnat salata de fructe in cap; urla despre “stupida de Lily Evans”. Lily arata surprinsa. Imi amintesc tot ce s-a intamplat aici, zambi Rosmerta. Ar trebui sa vorbesti cu Adam Gerdal, va cauta pe tine si prietenii tai mai devreme.

Uimita s putin speriata de cunostintele Rosmertei, Lily lua Bereazero si merse la usa, unde se ciocni de James.

-O, scuze, zise ea.

-Bine ca nu deschisesesi aia, replica ei holbandu-se la sicla de Berezero, pentru ca ar fi fost un cosmar sa o curat. Se pare ca Dervish si Bangs nu se ocupa si de pete.

-Ce? intreba Lily, confuza.

James scoase pelerina stralucioare din geanta sa.

-Inca mai miroase a pipi de pisica. E dezgustator! am incercat deja toate Vrajile de Curatenie pe care le stiam.

-Stai asa, zise Lily inmanandu-i Bereazero lui James si scotandu-si bagheta. Skurge! O multime de bule iesira din bagheta ei si acoperira Pelerina, apoi disparura. James o mirosi.

-Hei, nu mai pute! Ma intreb daca, stii tu, mai poate face oamenii invizibili.

-Ei bine, e un singur mod de a afla, replica Lily luandu-si bautura inapoi. Lua Pelerina de la James si, aplecandu-se usor, o arunca peste amandoi.

-Apleaca-te, idiotule, suiera Lily. Ok, se uita cineva ciudat la noi pentru ca suntem doi oameni sub o mantie obisnuita intr-un bar aglomerat?

-Nup, zise James.

-Bun. Inseamna ca suntem invizibili.

...................................................................

Astazi plec de-acasa, scumpilor!:( Nu-mi voi lua calculatorul cu mine, asa ca voi posta doar daca va fi de acord colega mea de camera (ea are laptop si il vom folosi amandoua) sau la sfarsit de saptamana, cand vin acasa. Va pup si va urez mult noroc in noul an scolar. 

Capitolul 8-Prieten sau dusman?

Ziua de luni trecu fara evenimente notabile, cu exceptia faptului ca Sirius facuse o duzina de avioane de hartie sa zboare prin clasa in timpul orei de istorie a magiei, lovindu-se de capetele elevilor si transformandu-se in cele din urma intr-un adevarat razboi aeronautic; toata harmalaia nu fusese observata de profesorul Binns, care continuase pe obisnuitul sau ton monoton sa le vorbeasca despre A Saptesprezecea Campanie pentru Drepturile Centaurilor in care mai multe herghelii de centauri si-au unit fortele si au asediat Ministerul Magiei, folosind cateva zeci de centauri pentru a pazi Reataua Zvrr, in timp ce restul au inconjurat cladirea.

Pranzul se terminase cu lacrimi din cauza bataii cu mancare intreprinse de Mary si Sirius-au acoperit pe toata lumea inafara de ei doi cu un strat gros de sparanghel, salata verde, rosii, branza si maioneza. Noroc ca nu gasisera supa si tocana.(Ii lua lui Lily zece minute sa curete maioneza din parul lui James-“adica…el sta langa mine si mi-a curatat cerneala din par ieri; nu e ca si cum l-as placea”, isi zise ea ferm).

Mary si Sirius fura vazuti apoi tinandu-se de mana, lucru care facu trei sferturi din fete sa devina isterice deoarece au ratat o intalnire cu Sirius Black-din nou.

Oamenii inca se mai curatau de resturile de salata, rosii si omleta cand ajunsera in fata clasei de Potiuni, iar Lily auzi cateva fete murmurand despre cum pot scapa de Mary sau razand la glumele lui Sirius.

-Ma-ntreb unde e Sluggie, zise James uitandu-se la ceas.

-Ma-ntreb ce potiune vom prepara! zise si Lily, vadit emotionata.

James il privi semnificativ pe Severus, care clatina din cap aproape imperceptibil. Lily pretinse ca se uita in alta parte-nu voia sa dea de inteles ca auzise ce vorbisera baietii saptamana trecuta.

-Scuzati-mi intarzierea, imi pare rau, pufai Slughorn.

Avea in maini cativa corni stralucitori de unicorn.

-Um…domnule, ce sunt astia? intreba Rachael Dail, de la Viperini.

-Corni de unicorn, domnisoara Dail. Abia au cazut de la manji-trabuie sa le creasca altii, e semnul maturizarii.Vedeti cum se indoaie la capat? Da, chiar acolo. E ca si la oameni, cand isi pierd dintii de lapte.

Cand intrara in clasa, toti radeau si glumeau, ca de obicei

Lily, din spatele sirului, auzi cateva suspine, sunete de la oameni care se ciocneau si un strigat de groaza venit din partea tuturor.

-Ce? Ce se-ntampla? intreba Lily ridicandu-se pa varfuri sa vada mai bine.

Imediat ce intrara in clasa, colegii lor incepura sa tuseasca si a bolboroseasca. Toata camera era plina de ceata neagra si groasa, lucru care facea imposibil sa vezi la 5 centimetri departare.

-Au, ala era piciorul meu!

-Nu-nu sta aci.

-Stai, e o banca in fata!

-Dracie! Ce e cu ceata asta?

Lily se retrase intr-un colt si ii simtea pe ceilalti orbecaind pe langa ea.

-Vreau ca lectia de astazi sa fie distractiva si sper ca o veti gasi…iluminatoare.

-Oh, domnule, zise ea ridicand mana din obisnuinta, chiar daca nimeni nu o putea vedea. Vom face o Potiune Iridiscenta, nu-i asa?

Slughorn chicoti.

-Intr-adevar, asa vom face, domnisoara Evans. Este o potiune folositoare care se prepara cel mai bine intr-un spatiu intunecat, care in contact cu cornul de unicorn si venin de tantar creeaza un lichid stralucitor. Lily se incrunta cand auzi sunetul facut de o pana pe pergament.

Am pus cate un borcan cu licurici pe fiecare banca pentru ca voi sa vedeti ce faceti, continua Slughorn, dar vor straluci doar pentru o perioada, asa ca voi astepta sa va asezati si abia apoi ii voi aprinde.

-Mai avem timp pentru cateva saruturi pana se aprind licuricii, il auzi Lily pe Sirius. Mary chicotea.

-Si apropos, domnule Black, zise Slughorn, iar toata lumea se ciocni reciproc intr-o incercare disperata de a ajunge la bancile lor, am pus un camp magnetic intre dumneata si domnisoara MacDonald…am auzit ca e noua ta victima. Deci, daca vreti sa incercati sa va apropiati unul de celalalt, crede-ma, nu va fi posibil; Black-am auzit ca esti mai degraba…hazardat in locurile intunecate.

Sirius murmura:

-Batran nebun! atunci va trebui sa sarut pe altcineva; glumeam!!!, zise el repede cand vazu ca din bagheta lui Mary tasneau scantei rosii.

-Fara lumini, va rog! urla Slughorn. Veti supara licuricii.

Te mai dai la alte fete, Sirius Black si te voi distruge, zise Lily cu un aer periculos si bagheta ridicata. Te-ai prins? N-o vei supara pe Mary MacDonald sau iti voi face viata un iad.

Acestea fiind zise, fata se indrepta catre o masa (sau ceea ce credea ca era o masa) si se ciocni de un dulap, se impiedica de ceva si auzi un zgomot de sticla sparta. Simtind o multime de creaturi mici mergand pe corpul sau, Lily zise “Accio licurici” si mainile i se umplura cu insecte. Apoi murmura “Repairo”, umplu borcanul spart cu cati licurici putu si il aseza pe ceva ce spra sa fie masa potrivita. dupa, se intoarse si se lovi cu capul de cineva.

Niste brate puternice o pusera pe picioare, iar stomacul sau facu o tumba-simtise mirosul familiar de matura lustruita, un fel de balsam cu aroma de menta si cimbru, precum si mirosul de cerneala de buna calitate.

-James? sopti ea incet.

-Nu fi asa surprinsa, veni vocea lui in care Lily putu aproape sa auda un mic zambet. Se pare ca avem un palmares de ciocniri, noi doi.

Lily scoase un raset nervos si reusi sa cada din nou; fu fericita ca, desi James o prinsese iar, era intuneric si nu putea sa-i vada fata-identica unei sfecle rosii.

-Lumos! veni vocea profesorului Slughorn si camera se umplu de o lumina rosiatica.

Vazandu-le pe Mary, Jenny si Mirabelle la o masa, Lily isi croi drum printre banci, ocoli cateva pungi cu urzici uscate si incerca sa scape de senzatia cum ca, cineva o privea.

Dupa ce Slughorn le explica modul in care se foloseau cornii de unicorn, veninul de tantar si sucul de seminte acide, Lily auzi din nou zgomotul unei pene si privi in jur.

Intr-un colt, la lumina licuricilor de pe banca lui, pana lui Severus se misca foarte repede, luand notite…chiar pe manualul lui de Potiuni!

Lily era socata. Ce risipa! Ea stia foarte bine ca baiatul cu greu isi putea permite aceste carti…ar fi putut s-o fure pe-a altcuiva? Cum indraznea?

In timp ce potiunile fierbeau la foc mic, Lily incerca sa-si adune gandurile. Era atat de distrasa incat nu bserva cand profesorul Slughorn ii lauda potiunea sau cand Sirius dadu foc pantalonilor lui Timothy Blakely.

De ce scria Severus in manual? “Nu, nu-NU! Nu ami avem o relatie in care sa ne tutuim. M-a numit sange-mal”, isi reaminti ea.

Chiar daca se intamplase cu doi ani in urma, cand erau in anul cinci, inca o mai durea, dupa tot acest timp. Smiorcaitus ii inselase increderea cand a vrut sa-l protejeze de James care-l umilea in public, cand James era doar Potter.

Lily ramase mai in spate, lasandu-i pe ceilalti sa iasa si observa cat de diferit arata acum, ca profesorul Slughorn scapase de ceata.

-Hei, Sev-aaa, Snape, pot vorbi cu tine pentru un minut?

-Eu…da, ii raspunse el pe o voce mica, aratand ametit.

James, care tocmai pleca, se opri, ochii tasnindu-i de la Severus la Lily si inapoi.

-Daca voi credeti ca o sa va las pe amandoi-

-Ne vedem in Marea Sala, James, zise Lily pe un ton fortat.

-Bine, Lily, spuse, dar tu, Snape, daca te vei gandi numai la ceva nepoliticos-

-Da, James, ii vei zbura capul de pe umeri; pot sa am grija de mine, doar pleaca!

Bine, zise el deprimat si pleca impreuna cu restul colegilor sai.

-De cand te tutuiesti cu acel idiot? o ironiza Severus, imbujorat.

-De cand s-a maturizat si a devenit Sef de Promotie, replica Lily rece.

-Vechile obiceiuri mor greu.

-Si tu stii cel mai bine asta, deoarece tu si prietenii tai Devoratori ai Mortii inca va petreceti timpul practicand magie periculoasa si probabil ilegala.

Urma o tacere inconfortabila.

-Despre ce voiai sa vorbim, Evans? Severus parea furios.

-De ce scriai in manualul de Potiuni? E o risipa si nu vei putea vedea instructiunile-iar eu stiu cat ai muncit la oficiul postal Incuiat ca sa ti-l poti permite.

-Nu e treaba ta. Cine zice ca familia mea nu e fericita si bogata, ca a celorlalti?

-O, te rog, il batjocori Lily. E roba pe care o porti inca din anul patru-mama ta o tot peticeste si ii adauga mereu centimetri buni de material la tiv-se vede cu ochiul liber. Si…vorbind de fericire, parintii tai niciodata nu au fost pe aceeasi lungime de unda, dar acum…abia pot invata cu fereastra deschisa cand ma duc acasa fara sa-i aud certandu-se.

Lily ii vazu degetele tremurand, iar mana lui intra in ghozdan, scoase ceva de acolo si il tranti pe masa.

-Ce-oh, murmura fata cand vazu copia uzata din Prepararea Potiunilor avansate.

Rasfoind-o pagina cu pagina, vazu toate marginile albe acoperite cu scrisul lui Severus.

-Am notat niste vraji pe care eu le-am inventat…si unele pe care le-am invent impreuna in al patrulea si al cincilea an, sunt pe ultimele pagini, vezi?

Lily se holba la partea de sus a paginii: Vraja Muffliato pentru conversatii private si-si vazu propriul scris elegant (se va auzi un usor bazait inurechi-astfel se poate evita ca nevinovatii sa stie treburi secrete). Uitandu-se mai bine, obserrva ca portiunea fusese lipita din carnetelul lui Severus, in care scrisese ea acum atat de multi ani…mai erau doua: Blestemul Legarii Limbii urmand scrisul lui Lily (lipeste limba de cerul gurii ca victima sa nu poata vorbi) si Blestemul cresterii unghiilor de la picioare (unghiile for creste foarte repede si dureros. Nota: Sev a inventat-o pe aceasta).

Ar fi putut fi asa. S-ar fi intors la prietenia cu Severus. Puteau crea vraji si insulta pe Potter…dar James nu era asa de rau…la urma urmei, ea chiar se intreba daca-l putea place..nu, imposibil; poate…nu, o sa-si dea seama mai tarziu.

Dar problema era ca Snape o numise sange-mal. Nu putea trece peste asta. Duruse. Rau. Chiar daca prietenii o avertizasera in privinta lui. Chiar daca stiuse ca el si Devoratorii Mortii in devenire blestemau copii cu parinti incuiati si foloseau Magie Intunecata.

O umpluse cu amaraciune si era ca si cum ii rasucea un cutit in rana cand o intreba:

-Nu-ti amintesti, Lily? Urma sa scriem o carte cu vrajile noastre numita “Vraji Vrajite de Sev si Lily”. Eram cei mai buni prieteni…

-Da, imi amintesc, suspina ea, si imi amintesc ca nu ti-ai putut opri prietenii Devoratori ai Mortii sa-mi atace alti prietenii, chiar daca te-am implorat, iar acum inca iti mai petreci timpul cu ei si batjocoresti Cercetasii in fata mea, chiar daca fac parte din ei si sunt mandra de asta, m-ai numit o…o…N-o putea spune.

-Lily, imi pare rau.

-Da, tot continui sa spui asta dar nu te opresti din a numi alti copii cu parinti incuiati asa. Nu te opresti din a urmari acei Devoratori ca un catel pierdut.

-Pe cine numesti tu caine? Cel putin eu nu umblu pe-aici facand probeleme oamenilor pentru ca mazgalesc manualele. Ce-ti pasa tie, oricum? De ce trebuie sa-mi spui ce sa fac? Doar pentru ca esti Sefa de Promotie, alaturi de Potter, papa-laptele?

-Nu e papa-lapte! s-a maturizat, e inteligent!

-Nu-i adevarat! Severus incepea sa sune isteric: asta iti spui tu! Doar te indragostesti de el incetul cu incetul ca orice fata din scoala asta idioata! Potter, vedeta de Vajthat cu parul lui ciufulit si capul sau mare. Nu e de incredere, Lily-

-Sa NU vorbesti de James asa! e o persoana buna-intotdeuna a fost, doar ca era o calitate ingropata adanc-iar acum incearca, in sfarsit, iar tu il judeci ca un mosneag acru si cu prejudecati care n-a cunoscut o viata buna. Spune-mi, Severus Snape, te-a atacat el vreodata semestrul asta? Ti-a spus ceva nepoliticos? Pentru ca tu i-ai spus lucruri nepoliticoase de cand a inceput scoala si el n-a ripostat nici macar odata.

-Nu, n-a facut-o. Inca. Asta nu inseamna ca n-o va face. Este un nemernic, Lily-

-Nu-mi mai spune asa si mai cresti un pic, Smiorcaitus! Treci peste asta-James s-a schimbat, bine?

-Si cand e nunta voastra?

-Nu vorbesc cu tine despre asa ceva, Snape! urla Lily enervata de-a binelea. Daca vreau sa ies in oras cu James Potter o voi face, bine? Dar nici macar nu mi-a cerut asta, pentru ca s-a maturizat!

Isi stranse lucrurile si se indrepta ca o furtuna spre usa.

-Era o vreme in care nici n-ai fi putut visa sa spui asa ceva, se auzi incet vocea lui Sirius.

-Sa spun ce? raspunse fata cu amaraciune iesind din camera. Cand inchisese usa, putea sa jure ca auzise un suspin…

Furioasa, Lily marsalui de-a lungul intregului corridor catre Marea Sala.

-Hei, Lily, veni vocea lui James, asteptam…esti in regula? o intreba cand vazu ca-si stergea ochii si-si tragea nasul.

-Da, eu…nimic, sunt bine.

-OK, ce blestem ar trebui sa folosesc pe Snape?

Daca James i-ar fi spus asta anul trecut, ar fi urlat la el si i-ar fi spus sa-l lase pe Severus in pace, dar tonul glumet era evident si stia ca baiatul nu ar…oricum, simtea ca l-ar fi putut blestema pe Snape chiar ea insasi.

Zambi si zise:

-Orice, daca-l face sa taca.

-Wow, trebuie sa te fi suparat rau, Lily floricico, zise el luand-o in brate.

Lily zambi si il imbratisa si ea.

-Sunt sigura ca ai fi in extaz daca ai sti pentru ce ne-am certat, murmura fata mai mult pentru ea.

....................................................

Da, am tradus tot capitolul de data aceasta! Sper sa va placa:) Eu il iubesc; mai ales imbratisarea. Comentati, comentati:*

Capitolul 7 (partea a2-a)-Dulcea Mary Malone

Cand Madam Pince se intoarse la biblioteca, totul era perfect curat, locul era la fel cum il lasase. Inspecta incaperea cu Manualul Standard de Vraji (Treapta a2-a) in mainile ei osoase ca niste gheare. Lily isi tinu respiratia cand bibliotecara se apropie periculos de mult de geamul abia reparat, pasind ca un animal de prada.

James, care statea doar la cateva mese departare de Lily, continua sa zambeasca in timp ce scria Vraja de Impletit. Un simplu zambet parea sa fie o dovada a crimei suficienta pentru Madam Pince, pentru ca incepu sa tipe:

-Tu! Baiete! Ce s-a intamplat?

-Scuzati-ma? replica James surprins ridicandu-si privirea de la temele lui.

-Ce s-a INTAMPLAT? Ceva a iesit din normal…pot s-o simt. Ceva nu e in regula!

Lily isi aminti de Domnisoara Clavel din Madeline, un desen animat Incuiat ecranizat dupa o serie de carti pe care obisnuiau parintii sa i le citeasca; era despre o frantuzoaica indrazneata roscata (isi trecu inconstient mana prin par) numita Madeline, douasprezece fetite si profesoara lor, Domnisoara Clavel care avea talentul straniu de a sti cand “ceva nu e in regula”.

Lily clipi si reveni cu mintea in biblioteca pentru a o vedea pe Madam Pince holbandu-se la James:

-Imi vei spune in acest moment sau voi chema directorul!

-NU, nu vei face asta! zise Lily nervoasa.

-Da, cine spune ca el va veni, oricum? Tocmai ati fost in biroul sau si ati trancanit despre problemele dumneavoatra, iar el a trebuit sa va asculte. Credeti ca e nerabdator sa va vada iar?

Le lua zece minute si cateva vraji de curatare-stateau pe covorul din fata focului, in Camera de Zi si incercau sa-si inlature cerneala de pe genti, haine si din par.

James inca mai incerca sa-i curete parul lui Lily fluturandu-si bagheta cand Sirius si Mary intrara in camera razand si tinandu-se de mana.-Sirius tinea in mana o pelerina sclipitoare.

Asezandu-se mai bine dupa canapeaua care ii ascundea, Lily il auzi pe Sirius spunand ca “a fost distractiv”.

Mary chicoti.

-Nu sunt sigura ca lui Filch ii vor placea modificarile biroului sau.

-Merita, este un ticalos…buna treaba cu umplerea dulapului! Ti-am zis ca mi-a placut la nebunie cum l-ai impanzit cu hartoage?

-De trei ori.

-Ah, da…rase Sirius nervos.

Lily si James, ascunsi dupa canapea, incercau sa-si evite privirile si sa nu izbucneasca in ras.

-De ce esti asa de agitat in preajma mea, Black? Nu musc, sa stii.

-Eu nu…

Urma o liniste stanjenitoare intrerupta doar de lemnele ce trosneau in foc.

-Deci, cum ai luat pelerina?

-E a lui Corn…va trebui doar sa indepartez mirosul de pipi de pisica inainte sa i-o dau inapoi.

-Da, stiu, Doamna Norris e asa nesuferita-iar Filch tine la ea ca la ochii din cap, desi urineaza peste orice.

Gura lui James se deschise si il facu sa arate complet revoltat.

-Pelerina e in familia mea de secole! suiera el furios. Si acum e imprumutata fara ca eu sa stiu si are pe ea pipi de la afurisita aia de pisica.

-Nu-ti face griji, sopti Lily, daca folosesti niste Vraji de Curatenie intr-o anumita ordine, se va curata fara probleme.

-Tu de unde stii?

-Mi se pare folositor sa stiu astfel de vraji, mai ales daca fac pe cineva sa-si verse organeleJ

James o privi ingrozit, iar fata ii adresa un ranjet ce i se intindea pana la urechi.

-Deci, ne vedem maine, dulce Mary Malone, se auzi vocea lui Sirius. Lily si James incepura in acelasi timp sa simuleze vomitatul.

Lily privi peste canapea si o vazu pe Mary sarutandu-l pe Sirius si apoi grabindu-se catre dormitor.

Fata il privi pe James, in timp ce Sirius arata ametit si fascinat.

-Ai vazut?

Dar expresia lui James spunea totul. Baiatul izbucni in rasi si Lily nu se putu abtine, asa ca i se alatura.

-Ce nai-? Pe pantalonii lui Merlin, ce dracu? Corn? EVANS? Ce faceti-? Ati vazut-?

-“Dulcea Mary Malone”? pufni James.Inca ii mai spui asa? Dracie, Amprenta, am crezut ca glumeai.

Lily rase zgomotos.

-Stii, nu estea prea feminin sa te hlizesti asa, Evans, comenta Sirius, lucru care o facu pe Lily sa explodeze intr-o alta cascada de rasete incontrolabile. Oricum, ce faceti aici? Impreuna? O, mai  taci, Evans. Nu aveti niciun drept sa-

-A, da? chicoti James facandu-i cu ochiul lui Lily-oh, sper ca nu ne vei pune un avocet pe cap, nu-i asa? Vei incepe si un proces pe tema asta? Ei bine, voi incerca sa nu rad prea tare cand veti incepe sa va oferiti pulovere tricotate sau sa gatiti prajiturele impreuna.

-Gura, Corn, GURA! Sau trebuie sa te oblig? urla Sirius in timp ce-si scoase bagheta.

-Da, sigur, in visele tale, rase James si il duse la culcare.

-Lily isi lua lucrurile inca razand si se duse in dormitor.

-Hei, ai auzit noutatile lui Mary? o intreba Jenny imediat dupa ce fata intrase si se schimbase in pijama.

-Dar n-am spus-incepu Mary.

-Lasa, zise Lily bagandu-se in pat. Apropos, sa-i distrugi biroul lui Filch nu e o prima intalnire prea romantica.

Mary casca gura involuntar.

-Dar-eu-cum-n-am?

-Stiu tot ce se petrece pe-aici, replica Lily cu o expresie impietrita, intorcandu-se pe o parte. Nici nu si-a dat seama ca in josul scarii, in Dormitorul baietilor, James le spunea acelasi lucru lui Remus si Peter.

..................................................................

M-am distrat de minune traducand aceasta...parte de capitol, sa-i spun? Sper sa va placa. Dati-mi un comentariu, cat de mic, chiar daca e ok, chiar daca ar trebui sa mai lucrez la traducere:)

Capitolul 7-O fereastra catre o alta lume…sau cam asa ceva (partea 1)

De-a lungul week-end-ului Lily se ingropa in teme. Ca studenta in anul sapte, avea de infruntat T.V.E.E-urile*, asa ca era de asteptat sa aiba mult de lucru, dar avea un eseu de 40 de centimentri cu subiectul Transfigurarea Oamenilor pentru McGonagall, un proiect despre Pericolole Esentei Imaturitatii, o lista cu Clasificarea Creaturilor Magice si doua rezumate despre Evolutia Vrajilor de Vindecare pentru prfesorul Flitwick.  

Asa ca aerul cu care Lily isi tarsai picioarele pana la biblioteca avand o geanta cu doua kilograme de carti era resemnat. Biblioteca era goala si linistita-se auzea doar sunetul scos de pana cuiva.

Se aseza in locul ei preferat de langa fereastra si incepu sa-si rasfoiasca cartile cautand…

Dupa 15 minute, timp in care se uitase peste Manualul Standard de Vraji (treapta a7-a) cautand un pasaj potrivit, Lily deveni slab constienta de un sunet slab: tap, tap, tap…cu un brusc zgomot ce-ti spargea timpanele, ceva trecu prin fereastra spargand-o si imprastiind sticla peste tot. Simti durere in brat si cand se uita mai bine, vazu un ciob mic si argintiu infipt in carne, sangele siroindu-i ca un parau. Isi scoase sticla din mana, murmura “Episkey” si se duse la fereastra. Un balon de Vajthat statea pe pervaz inconjurat de multa sticla.

Furioasa, Lily scoase capul pe fereastra care acum nu mai avea geam. Cateva siluete pe maturi plutira catre ea, dar nu toate ramasera la vedere. Cu toate acestea, il putea vedea pe Sirius Black.

-SIRIUS BLACK, O SA TE JUPOI DE VIU! urla ea.

-N-am fost eu, ci Ja-

-Potter? JAMES POTTER, CE NAIBA CREZI CA FACI?

-Ce-am mai facut acum? veni o voce exasperata.

-STII DRACIA PE CARE-stai, ce? zise Lily brusc realizand de unde venea vocea. Se intoarse si vazu pe nimeni altcineva decat James Potter.

-Ce nai…ori ai fugit mai repede decat lumina pana aici, ori n-ai fost niciodata acolo, murmura, holbandu-se din nou la balon.

-A, deci asta s-a auzit, spuse James usor si isi scoase bagheta. Sirius a mentionat ca-i va antrena pe Barney Harper si Bess Jenkins…oh, si gemenii aceia, Jasmine si Riley Löffel.

-Jasmine?

-A, deci la ea se referea cand a zis “Ja-”, am crezut ca vrea sa spuna “James”, pentru ca esti capitanul echipei si…

-Nu, nu era vorba despre mine. Nu e un antrentment oficial, e doar Sirius care face pe grozavul si flirteaza cu fetele care pot zbura; Lily tresari. El se ducea cu Mary in Hogsmead. Cum indraznea sa se dea la alte fete? Simtea ca fierbe de furie si spera ca James se inseala.

-Nu puteam sa fac asta, oricum, continua baiatul complet incostient de supararea lui Lily la adresa prostiei lui Sirius. Trebuie sa termin temele de la McGonagall, Flitwick si Sluggy…nu-mi pot permite sa fac tampenii. Sirius poate, totusi pentru ca nu-i pasa de indatoririle scolare, sau pentru ca il poate uga pe Remus ori Peter sa i le indeplineasca.

-Ce? Asta inseamna ca triseaza! Nu numai ca flirteaza cu alte fete pe la spatele lui Mary, dar ii roaga pe altii sa-i faca temele?

-Doua obiceiuri despre care incerc sa vorbesc cu elmai mereu, zise James trist; parea atat de sincer, incat Lily simti ceva…ca un fluturas in stomac?

-In orice caz, n-ar trebui sa reparam geamul? Madam Pince s-ar enerva cumplit daca ar vedea mizeria asta. Plecase sa certe un elev din anul doi care indoia o pagina din Manualul Standard de Vraji (Treapta a2-a).

-Aham, deci de-asta nu m-a atacat cu o enciclopedie prafuita pentru tulburarea linistii din pretioasa ei biblioteca.

Ei bine, eu eram singura persoana de-aici, asa ca nu se putea intampla ceva prea rau-crede-ma, Amprenta avea mare nevoie sa urle cineva la el. James privi pe fereastra. S-a linistit, spera ca o sa uiti de balon, mai zise el. Repairo!

-E cam greu sa uiti un balon urias care zboara prin fereastra, dar daca Sirius crede asta-pufni Lily

in timp ce dirija bucatile de sticla, unindu-le.

-Ce idioata! se auzi vocea lui Sirius de jos, pun pariu ca a dat tot uitarii si s-a intors la tema ei…crede ca e mai buna ca mine, nu-i asa? Dracie, as putea s-o bat zilnic…sa tipe ea la mine…afurisita…

-Stai asa, zise Lily in timp ce-si scotea bagheta si se uita la Sirius care plutea deasupra pamantului si ii amuza pe toti imitand furia ei. Intotdeauna am vrut sa incerc asta…

Cu toata puterea ei, arunca balonul acoperit cu sticla inapoi pe fereastra si il transfigura repede in apa rece ca gheata.

Un satisfacator “pleosc!” si mai multe strigate indignate venira de jos. Scotand capul in acelasi timp pe fereastra, James si Lily vazura grupul de zburatori uzi urland si pe Sirius care isi scutura apa din par si injura spectaculos.

Lily zambi. “Asta o sa-l invete sa mai flirteze cu cineva pe la spatele lui Mary sa sa ma mai numeasca idioata si neispravita…”

Buzele ei formara un zambet rautacios si il privi pe James cu coada ochiului.

-Ei bine, zise el incet, as zice ca merita o bataie buna, desi e prietenul meu. as zice totusi ca a fost putin cam deplasat, dar…

Lily ridica o spranceana si afisa o expresie ce o facea sa para ca astepta aprobarea lui. Ceva din expresia lui paru sa se inmoaie si isi caltina capul.

-Doar…ma voi uita in alta parte.

-Asta, zise Lily reparand fereastra si evitandu-l pe Sirius care zbura cu viteza catre ea si isi scutura pumnii, ar fi foarte intelept.

...............................................................

*Test Vrăjitoresc Extrem de Epuizant

...............................................................
Se pare ca scriitoarea gandeste ca mine, pentru ca de data aceasta, a postat doar prima parte a capitolului:)
Sper sa va placa. Pupici!

Capitolul 6- Secretele lui Severus Snape

Partea 1

Miercuri, vremea se inrautati si ora de Ingrijire pentru Creaturile Magice fu tinuta in pivnita. Era ca si cum ai fi intrat intr-o alta lume-pivnita fusese transformata intro mica poiana cu cer albastru, iarba, pietre acoperite cu muschi, arbusti, cativa copaci si un parau susurator.

Profesoara Dulse era cu mintea in alta parte-se infuriase pentru ca Dumbledore n-o lasase sa aduca unicornii pe care ii pregatise special in castel si mormaia intr-una despre “ignoranta” si ca directorul “n-avea niciun drept” si ca “acele animale nu ar fi ranit elevii.”

In schimb trebui sa-i invete despre diferentele dintre knarli si arici, sau cum sa aiba grija de trirame.

Desi nu erau niste creauri potrivite pentru anul 7, Profesoara Dulse (inca foarte deranjata de intreaga experienta) lasa cativa knarli si arici pe o masa plina cu mai multe feluri de mancare, pentru ca alevii sa-l poata descoperi pe cel potrivit si cateva cutii cu trirame.

-Acum, va voi imparti in doua grupe si veti lucra prin rotatie, concise profesoara.

-E asa de pictisitor, zise Sirius turtind cateva trirame in timp ce le impungea cu bagheta (lucru care parea sa le faca sa ia foc). Ups, sa stramba el cand observa ce efect avea miscarea lui asupra micutilor viermi. Oricum, cine-ar vrea sa baage salata pe gatul unor rame scarboase?

Dupa cincisprezece minute, Lily incepu sa-l intelega pe Sirius. Triramele nu aveau gat, iar cand incercai sa le hranesti cu frunze, degetele tale se acopereau de o mazga transparenta care le ajuta sa digereze hrana.

-Iac, murmura ea cand lichidul refuza sa se curete de pe mana ei, in ciuda diferitelor vraji pe care e incercase.

Dupa ce grupurile se schimbara, ii lua aproximativ douazeci de secunde lui Lily sa gaseasca un castronel cu lapte pe care il puse intre doua creature ce semanau de minune cu aricii. Se dovedi insa ca unul era knarl, pentru ca acesta imprastie laptele nerabdator.

Fata isi privi colegii cu dispret. Chiar uitasera tot?  Wendy Soap si Harriet Harvey-Smythe incercau sa-si tenteze animalele cu o bucata mare de carne cruda.

Sirius si James nu aveau mai mult noroc cu knarlul lor, chiar daca Ramus le spusese sa-i dea lapte.

-Multumesc, stiam asta, il auzi Lily pe James. Anul acesta chiar am citit manualul,e chiar asa greu de crezut?

Remus si Peter Pettigrew aveau doi knarli care imprastiau laptele iar Lily avu impresia ca ariciul lor facuse schimb cu knarlul lui James si Sirius.

Mary era prea ocupata privindu-l pe Sirius ca sa se mai gandeasca la flamandul si usor agresivul knarl care ajunsese sa-i mestece pantofii. Barney Fisher isi exersa vraja pe care o avea drept tema la Transfigurari si bietul  Jeremy Briddington incerca sa-si scoata creaturile dintr-un tufis cu mure.

La sfarsitul lectiei, toti aveau vanatai, erau lipiciosi si se pregateau pentru Aparare impotriva Magiei Negre cu un aer nervos. Jeremy Briddington avea zgarieturi din cap pana in picioare si fu trimis in aripa spitalului ca sa i se scoata multimea de spini din piele.

Per total, elevii erau resemnati, dar sumbri cand se asezara in scaunele din clasa de Aparare impotriva Magiei Negre, ora pe care care o faceau impreuna cu cei de la Ochi de Soim.

Cand profesoara lor ajunse in sfarsit, cu roba sifonata, cenusa prin tot parul ei saten, ei deja isi facusera de lucru cu niste avioane vrajite de hartie.

-Asaaaa…profesoara Gaia isi lua programul si il intoarse pe toate partile. Ah, da. Bine, toata lumea, aceasta este prima noastra lectie oficiala impreuna. Am predat cateva ore si anul trecut, dupa ce profesorul Diogenes s-a retras, asa ca as vrea ca toti cei ce au participat la acele lectii sa ridice mana. ii numara. Unu, doi, trei…wow, zece? Unsprezece, doisprezece…sunteti cativa; totusi, pentru cei ce nu ma cunosc, salut, sunt profesoara Gaia, dar puteti sa-mi spuneti Jen, e mai simplu. Sa vedem-am auzit ca anul trecut ati invatat Vrajile Defensive la nivel avansat anul trecut, asa ca, pentru a va aminti totul, vom da un mic test.

Se auzi un geamat venind din intreaga clasa, iar Lily simti cum i se stranse stomacul de indoiala. Nu facuse nicio recapitulare pentru un test surpriza!

-Nu e nimic de care sa va ingrijorati, zise profesoara, dar Lily nu se putea gandi decat la ultimul test neanuntat pe care il dadusera, la care toate raspunsurile fugisera pur si simplu din mintea ei.

.............................................................................

Gata, astazi a fost postat capitolul 6 si eu am tradus prima parte! Comentati, comentati! Revin maine cu partea a 2-a.
.............................................................................

Partea a 2-a

Lily incepu sa rasfoiasca repede Descoperirea Magiei Negre: Cum sa respingi vrajile ofensive de Ethal Dynamick si tocmai ajunsese la capitolul sapte: Puncte tari si puncte slabe ale Vrajilor de Protectie cand profesoara zise:

-Dati cartile deoparte, nu vreau sa trisati.

Cu un aer trist si resemnat, Lily isi inchise manualul si il puse jos impreuna cu geanta, cum faceau toti.

-Intoarceti testele, zise Gaia, miscandu-si bagheta astfel incat cate patru foi cu intrebari aparura pe banca fiecaruia. Si incepeti…toti asteptau in tacere agatandu-se de cuvintele ei. Secundele treceau precum apa ce se scurge de pe o frunza. Pic 1, pic 2, pic 3, pic 4…ACUM!

Putin deconcertata de inceputul testului demn de o cursa de masini, Lily isi intoarse testul, isi mazgali jos numele si citi prima intrebare.

“Ce vraji ofensive nu pot fi invinse de niste vraji simple defensive (Protego, Vraja Scut)?

Dupa opinia ta, care este ce mai folositoare vraja (inafara Blestemelor de Neiertat) pentru a-ti invinge oponentul?

Cate Vraji Defensive sigure exista?

Cate Vraji Defensive nesigure exista si de ce se numesc asa?

Care, potrivt Legislatiei Vrajitoresti, este momentul in care o persoana poate arunca o Vraja Ofensiva asupra altei persoane in mod legal?

Care, potrivit lui Ethal Dynamick, este momentul in care cineva ar trebui sa arunce o Vraja Ofensiva asupra altei persoane?”

Lily se simti golita in timp ce citea intrebarile; raspunsurile treceau prin mintea ei ca apa printr-o sita.

Isi ridica pana, o inmuie in cerneala si se pregati sa scrie. “Ce vraji ofensive nu pot fi invinse de niste vraji simple defensive (Protego, Vraja Scut)?” De unde ar trebui sa stie asta? Lily simti cum o cuprinde panica, la fel ca o pisicuta ce bate in usa pentru a fi lasata afara. O nu, adauga in sinea ei, dupa-amiaza avea Potiuni. Si-l putea imagina pe Severus, la ora de Farmece, cititnd notitele lui Slughorn si gandindu-se la ce laude va primi de la maestrul Potiunilor, de la Shughorn insusi.

“Daca potiunea lui Snape e mai buna decat a mea, jur ca…icepu Lily sa gandeasca furioasa; in momentul potrivit, profesoara Gaia trecu pe langa ea si ii aminti ca avea ceva de facut.

Test la Apararea impotriva magiei negre, corect.

“Vraji ofensive care nu pot fi invinse de vraji defensive…? ei bine, Blestemele de Neiertat ar fi un bun inceput, gandi Lily in timp ce nota cele trei vraji…si blestemele clasificate ca fiind Periculoase.

Lily raspunse cu grija la toate intrebarile sapand adanc in cunostintele adunate in ultimiii 6 ani, cand facusera lectii practice si cand profesorul Diogenes intocmise trei coloane cu Vraji Sigure, Neutre si nesigure…isi aminti vremea cand acelasi profesor ii facuse sa exersexe Blestemul Unghiilor cu cei din anul trei-o amintire memorabila!

Fata era relativ multumita cand intra la Potiuni. Trebuia sa admita ca ultima intrebare o pusese in incurcatura: “Care sunt avantajele vrajilor non-verbale?” Nu studiasera acest gen de vraji. Totusi, se gandi Lily in timp ce se aseza in banca si isi despacheta trusa pentru Potiuni, poate urmeaza sa invatam aceste vraji…

-Linistiti-va, toata lumea, tuna profesorul Slughorn fericit; ai zice ca un test v-ar fi facut mai tacuti-doamna profesoara Gaia a pus ca v-ati comportat destul de bine…desi nu pot spune acelasi lucru si despre voi, continua el uitandu-se spre Viperini. Profesorul Flitwick mi-a zis ca nu ati fost prea vrednici.

O ora si jumatate mai tarziu, Lily isi trantea cartile inapoi in geanta. O alta lectie in cadrul careia Snape facuse o potiune mai mbuna decat a ei-ii facea greata.

-Dumnule Snape, pot vorbi cu tine un moment? traversa vocea lui Slughorn camera. Nimeni nu mai observa, fiind prea ocupati sa impacheteze si sa plece la masa de pranz.

-Da, domnule, zise Severus timid.

-Trebuie sa-ti spun, abilitatea ta de a prepara potiuni a devenit extraordinara, baiete si ma intrebam…ei bine, luna viitoare eu si un grup de elevi alesi cu grija ne vom intalni pentru a lua cina. Stii cum se face, discutam despre proiecte, scoala…ai vrea sa ni te alaturi?

-As fi onorat, domnule.

-Foarte bine, ne vedem atunci.

Lily privise pe toata lumea iesind pe usile pivnitei cu Slughorn in frunte, aparent grabit (probabil din cauza incruntarii de pe fata ei) si simti cum clocotea.

Smiorcaila, viermele, era in clubul lui Sluggie? Acea nevastuica proasta, trisoare reusise sa-l impresioneze pe Slughorn? Doua potiuni realizate in mod avansat! Asta era tot ce facuse! Lily facea potiuni grozave de ani de zile…nu ca Snape ar fi fost de-a lungul vremii un elev prost, daca stai sa te gandesti. Totusi!

-Hey, Lily, esti in ordine?

Lily isi ridica pivirea inca inclestandu-si si desclestandu-si pumnii.

-James, nu…eu…al naibii Snape!

-Ce-a facut?

-N-a facut nimic, doar ca…uita de asta. Voi vorbi cu Slughorn, nu cu tine. Scuze, adauga ea. N-ar fi trebuit sa bomban aiurea despre asa ceva.  Nu e treaba mea, banuiesc…

Isi inhata geanta si iesi val-vartej din pivnita. Se afla la jumatatea drumului catre Marea Sala cand isi dadu seama ca isi uitase cea mai buna pana. Devenind si mai nervoasa, Lily se grabi inapoi, dar se opri inainte sa intre-auzi voci. Pentru a doua oara, se pomeni ascultand conversatiile altora.

-La ce te referi? N-am facut nimic rau, veni vocea lui Snape, apriga.

-A, da? se auzi si a lui James. Uite, ai devenit brusc un mare maestru la Potiuni, lucru care o face pe Lily sa se enerveze…

-Oare? sopti ea. James si Severus stau in aceeasi incapere si nu incearca sa se omoare; ba mai mult, vorbesc civilizat. Ce naiba se intampla?

-E o creatoare de Potiuni grozava, normal ca o irita! I-ai vazut fata? Dar, oricum, de ce-ti pasa? Nu asta e idea…Slughorn ti-a cerut sa faci parte din micul lui club…

-Da, si?

-SI, Lily este singura desteapta din anul nostru, sau oricum o mai fi sa poata intra in acel club! Chiar ai supara-o daca te-ai duce.

-Chiar? Lily auzi urma de ingrijorare din vocea lui Severus.

-Da, raspunse James. Doar nu te duce, ok?

-Sigur ca n-o voi fece, replica Snape repede ca fulgerul. Voi vorbi cu profesorul Slughorn.

-Stai. Ce? Ma asculti? Nu incerci sa ma ataci sau sa te enervezi pentru ca-ti spun ce sa faci?

-Vorbim despre Lily. E un subiect prea delicat pentru copilarii. Fata isi simti obrajii arzand si se ascunse repede dupa o armura, pentru ca James se pregatea sa iasa din incapere cu pana ei in mana.

Dupa ce baiatul pleca, Lily o rupse la fuga pe o scurtatura catre Marea Sala pentru a ajunge inaintea lui si sa-si poata primi pana fara intrebari . Isi simtea capul explodand. James ii spunea lui Snape sa nu faca nimic din ce ar supara-o; ce voia sa spuna cu asta? Si Severus accepta sa i se dea ordine? Se grabi si intra printr-o usa secreta ascunsa in spatele unei tapiterii ce infatisa un banchet din Evul Mediu. Ziua devenea din ce in ce mai ciudata.

.............................................................
Gata si a doua parte! Sper sa va placa la fel de mult ca si mie!